Published On: mar, Noi 6th, 2012

Băsnocchio

Share This
Tags

Dragă Pinocchio,

Te-am iubit întotdeauna pentru darul tău de a aduce zâmbetul pe chipurile copiilor, ba chiar şi pe feţele încruntate ale adulţilor îngrijoraţi de problemele maturităţii. Ai fost una dintre bucuriile copilăriei mele, un erou fără glorie, un personaj inimitabil. Nu ştiu dacă adevăratul tău creator, Carlo Collodi, şi-a propus să devii un simbol pentru ceva anume, dar ştiu că toţi copiii care te-au cunoscut erau foarte speriaţi că s-ar putea să le crească nasul dacă spun minciuni. Eu sunt un fost băieţel din România, care prefera să citească o carte cu poveşti decât să dea cu piciorul în minge pe maidan. Te anunţ că în ţara mea, nu departe de a ta, există un fost băieţaş, pe nume Traian, care nu prea a citit la viaţa lui, dar care crede că le ştie pe toate. Neplăcându-i cartea, nu cred că te cunoaşte. Dacă totuşi a auzit de tine, sunt sigur că a aflat de existenţa ta de la cineva care i-a făcut rezumatul aventurilor tale. Probabil, un consilier bine plătit cu bani de la buget. Sigur e însă faptul că ignorantul băieţaş şi-a propus să te pună în umbră ca să devină el şi numai el simbolul de necontestat al proverbialului tău defect. Băieţaşul Traian, în ciuda aparenţelor, nu s-a maturizat decât fizionomic şi fiziologic, căci minciunile i-au oprit definitiv evoluţia spirituală. Aşa sunt toţi mincinoşii adulţi – copii până la moarte. Acest băieţaş de port maritim e un farsor fără pereche, se uită în ochii tăi şi, dacă ai norocul să-i prinzi privirea, constaţi că nici nu clipeşte când îţi toarnă baliverne. Lui nu-i creşte nasul când îi duce de nas pe ceilalţi, dar i se înroşeşte la contactul cu sticla de Chivas Regal. Spre deosebire de tine, care nu eşti o păpuşă de lemn trasă de sfori, Trăienuş e o marionetă autentică, manevrată fără pic de efort de toată lumea civilizată (mă rog, „lume civilizată” e un clişeu de limbaj care n-are nimic în comun cu realitatea vest-europeană şi americană!). Băieţaşul ăsta aspiră la un loc în eternitate, eu cred că ţine morţiş să devină, post-mortem, personaj de roman sau de film, un fel de alter ego al tău, ranchiunos şi penibil. Problema lui cea mai mare e că face prozeliţi, alţi copii îmbătrâniţi în rele, cărora, atunci când spun minciuni, nu le cresc nasurile, ci conturile din bănci. Copilul Adriean Videanu e cel mai bun exemplu în sensul ăsta. Împreună cu Trăienuş, fac un cuplu redutabil de mincinoşi sadea – Vidnocchio şi Băsnocchio. Să-i auzi, dragă Pinocchio, cum încearcă să-i prostească pe compatrioţii mei! Noi ne pregătim de campanie electorală şi ARD-ul, familia acestor băieţaşi mincinoşi, te-a ales pe tine ca mascotă în încercarea de a-i convinge pe adulţii cu drept de vot că salariul minim o să crească la 815 lei şi că impozitul unic o să scadă la 12%. Sigur, asta numai în cazul în care lumea o să-i voteze pe ei, adică pe băieţaşii ăştia cu minciuna pe buze. După ce că ne vrăjeşte încontinuu de astă-vară, spunându-ne că e preşedintele nostru, când el nu e de fapt decât un jalnic impostor, Băsnocchio vrea să glăsuiască iarăşi, deşi păpuşarii care-l manevrează nu prea sunt încântaţi de apucăturile lui de vorbăreţ. Cu toate astea, Băsnocchio ne-a promis că o să-nceapă iar să ne aburească, doar de-aia se porneşte săptămâna viitoare campania electorală. E un gest neconstituţional implicarea preşedintelui-impostor în alegerile parlamentare, dar Băsnocchio nu ne mai e de mult prezident, aşa că, la rigoare, poate să ne mintă liniştit în noiembrie, că noi tot cum ştim o să votăm în decembrie. Îmi pare rău, dragă Pinocchio, că fac o paralelă între tine şi concurentul tău nr. 1 din Europa de Est, dar ambiţia lui Băsnocchio de a-ţi lua locul în cărţile cu poveşti e un semn clar că paranoia bântuie pe la Cotroceni. Sper măcar ca în România să nu existe un al doilea Carlo Collodi şi Băsnocchio să rămână, pe vecie, un anonim personaj de pe fundul tomberonului cu bancuri proaste.

Cu dragoste,

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-