Published On: vin, Sep 28th, 2012

Un mare fâssss!

Share This
Tags

De lovitura de stat s-a ales praful. Un praf portocaliu, evident. Ultimul act al comediei jucate la Cotroceni s-a consumat, ca şi celelalte, fără aplauze, dar cu destule fluierături. Odată cu verificarea listelor electorale permanente şi speciale s-a constatat că abia vreo 55.000 de alegători şi-au exercitat dreptul constituţional mai apăsat decât compatrioţii lor. Mai precis, fiecare dintre ei a intrat în mai multe secţii de votare şi a izbutit, numai Parchetul General o să ne explice cum, să ştampileze hârtiuţa în favoarea sau împotriva impostorului de la Cotroceni. Pentru a demonstra o atare performanţă electorală s-au urnit munţii, s-au deviat albii de râuri, s-au tăiat tuneluri în stâncă şi, în general, s-a întors România pe dos, doar-doar o ieşi la iveală vreo fraudă mai acătării care să justifice eforturile americanilor şi vest-europenilor de a-i pune din nou ţucalul sub buci protejatului lor de serviciu. Atâta strădanie din partea procurorilor români n-a văzut nici Parisul, cu tot cu ambasada lui Baconschi, acolo unde s-a votat în draci după închiderea urnelor numai şi numai pentru ca Monseur Geoană să nu ajungă preşedinte. Acum se vede clar că intenţia anchetatorilor referendumului a fost mai degrabă de a speria populaţia cu drept de vot decât de a spăla imaginea unui scelerat pe care românii îl detestă cu voluptate. Vasăzică, în jur de 100.000 de voturi n-aveau ce căuta în urne. Dacă asta e toată hoţia pe care a depistat-o Parchetul General, nici nu-i de mirare că toţi susţinătorii tartorului de la Cotroceni se fac că ninge, sta-v-ar în gât suta de mii de voturi, doamnă Merkel, doamnă Clinton, domnule Barroso şi domnule Obama! Când ambasada SUA la Bucureşti anunţa că sunt vreo 2 milioane de buletine de vot în plus prin urne, nimeni din Europa nu avea informaţia asta. S-au dat telefoane, s-au trimis depeşe diplomatice, s-au cerut lămuriri cu privire la zvonul lansat de americani. Ambasada a lăsat să se înţeleagă că nu e un simplu zvon, că e aproape o certitudine frauda masivă de la referendum. Ce era de înţeles din siguranţa afişată de americani cu privire la acest subiect fierbinte? Că au urmărit din satelit toate secţiile de votare din România?.. Că serviciile de spionaj de peste ocean au primit misiuni la Râgâiala de Sus şi la Flatulenţa din Vale?… Minciuna americană era atât de evidentă, încât nimeni din Europa nu i-a dat crezare. Desigur, Monica Macovei şi Daniel Morar, trâmbiţele sparte ale regimului Băsescu, au urlat cât au putut, la Strasbourg şi la Bucureşti, invocând o fraudă de până la 15% din numărul celor prezenţi la referendum. Dar uite că viaţa n-a bătut filmul, pur şi simplu presupusul furt de voturi se încăpăţânează să se limiteze la 1%, o cifră chiar mai mică decât la scrutinele din alţi ani. În condiţiile astea, tot tămbălăul făcut de procurori prin ţară poartă pecetea ridicolului, o ştampilă pe care justiţia română, reformată pe ruptelea de infractorul de la Cotroceni, ar putea s-o poarte multă vreme de-acum înainte. E de aşteptat ca, în disperare de cauză, procurorii să instrumenteze cu zel dosarele cu care vor merge în instanţă şi să ceară pedepse exemplare pentru învinuiţi. Se va face tam-tam în continuare, ca să nu pară că toată acţiunea a fost un eşec de mari proporţii. Se vor spune cuvinte mari, se va invoca justeţea anchetelor, se va vorbi despre încă o victorie a democraţiei băsiste în lupta cu perfizii alegători, se va sublinia cu trei linii portocalii aspectul de premieră al acţiunii, iată adevăratul stat de drept, doamnelor şi domnilor, bla-bla-bla, bla-bla-bla… Nu se va recunoaşte în ruptul capului că procurorii au umblat după potcoave de cai morţi şi că defunctele patrupede mai erau şi verzi pe deasupra şi că păşteau pe pereţi. Instanţele de judecată vor avea ultimul cuvânt şi mă tem că nu se vor grăbi să dea apă la moară parchetelor. Condamnări vor fi, probabil, destul de puţine şi asta va scufunda Parchetul General şi Direcţia Naţională Anticorupţie într-un ridicol chiar mai mare decât cel la care deja se vede condamnată administraţia Obama. America s-a făcut de râs, pentru a nu ştiu câta oară, fabricând şi răspândind zvonuri de o rară netrebnicie. America a minţit întotdeauna cu dezinvoltură, fie că a fost vorba de inexistentele arme nucleare irakiene ale răposatului Saddam Hussein, fie că s-a referit la fantomaticele pârnăi ale CIA răspândite prin lumea mai puţin civilizată. Dacă pentru americani astea pot fi glume, pentru noi, cei afectaţi de soiul ăsta de zvonuri, urmările sunt, de obicei, tragice. Atât de tragice, încât frizează ireparabilul. Intangibila castă a procurorilor băsişti a crezut că o să intre în istorie cu o performanţă demnă de Cartea Recordurilor. În mare parte, a reuşit. Chiar dacă nu cu ceea ce şi-a propus, ci cu contrariul a ceea ce a intenţionat. E o performanţă notabilă să faci dintr-un act de justiţie un circ naţional şi un mare fâssss internaţional.

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-