Published On: vin, Aug 3rd, 2012

Omul care aduce ploaia

Share This
Tags

Întâiului aproape-demis al ţării, Băsescu Traian

Inestimabile aproape-demis,

Tocmai mi-am dat seama ce eroare am comis votând împotriva ta. Am contribuit inconştient, dar în deplinătatea facultăţilor mele mintale, la prelungirea, până la noi dispoziţii cereşti, a secetei abătute peste România. Sărăcia asta de precipitaţii o să ne lase fără mâncare, o să ajungem în pragul inaniţiei. O să fie vai de steaua noastră fiindcă nu te-am mai lăsat să te întorci la Cotroceni şi, mai ales, la Vila Dante, acolo unde-ţi place ţie să înoţi în Chivas Regal. La fel ca mine, o mare parte a poporului român n-a înţeles cât de folositor ai fi putut să ne fii pe seceta asta. S-ar putea ca relaţiile tale cu Dumnezeu să fie chiar mai bune decât cele cu Angela Merkel. S-ar putea ca blestemul lui Sarkozy să te fi ajuns din urmă, la urma urmei, îi calci pe urme. El s-a dus, tu te duci, Angelika o să se ducă şi ea… Mă rog, asta e soarta voastră, a geniilor politice – noi, muritorii de rând, nu vă suntem recunoscători. Când ne dezmeticim din propria noastră ingratitudine, e prea târziu. Ne-am căptuşit deja cu tot felul de plagiatori şi repetenţi care în ruptul capului nu acceptă să facă trafic de influenţă pe lângă Dumnezeu pentru două-trei zile de ploaie non-stop. De abia acum înţeleg unde ne-ai fi fost indispensabil. Dacă i-ai fi cerut lui Dumezeu să te ajute în ziua referendumului, poate că ţi-ar fi trimis o ploaie torenţială de vreo 12-13 ore fără pauză şi prezenţa la urne n-ar fi depăşit 10%. Se vede treaba că, totuşi, nu ţi-ai dorit să câştigi cu adevărat, căci bunul Dumnezeu cred că ţi-ar fi ascultat rugămintea şi ne-ar fi stropit copios toată duminica. L-ai ocolit pe Dumnezeu. Sau, poate, ai început tu însuţi să te crezi Dumnezeu, şi atunci înţeleg de ce n-ai mai apelat la El. Ai crezut că ai să-i poţi ţine acasă pe români prin propriile tale forţe, ignorând diagnosticul de „epavă politică” pe care ţi l-a pus Antonescu. Îmi vine în minte şi un alt scenariu, mai puţin plauzibil. Poate că ai preferat să pierzi la referendum ca să ai, în sfârşit, un motiv serios de critică la adresa „paiaţei de la Cotroceni”, cum îţi place ţie să-i zici preşedintelui interimar. Păi nu-i oare Antonescu de vină că nu plouă? El nu pare să aibă relaţii bune cu divinitatea, altfel n-ar fi pierdut alegerile din 2009. El nu are nici sponsori ca ai tăi, lui nu i se căşunează pe şosele şi autostrăzi, şi nici nu i se umbr(ăr)eşte asfaltul din faţa blocului.  El nu poate să aibă decât o singură, dar capitală vină – în România lui Antonescu nu plouă. Nu sunt nori suficienţi, dar mă bazez pe tine, inestimabile aproape-demis, sunt sigur că ai să aduci tu destui nori negri pe cerul lui Antonescu. Te pricepi la asta ca nimeni altul, doar eşti omul care aduce ploaia, în toate formele ei – ploaie de invective, ploaie de minciuni, ploaie de hăhăieli, ploaie de nerozii, ploaie de stenograme, ploaie de incompetenţi, ploaie de dosare, ploaie de … apă de ploaie. Ţie îţi plouă tot timpul, mai puţin când e doamna Nuţi prin preajmă, care are grijă să-ţi aducă soarele în priviri. Atât de mult soare, încât ţi-a fost fatal la referendum. Mai rămâne să vedem dacă fatalitatea o să te urmărească şi după ce-ţi iei catrafusele de la Vila Lac 3 şi te muţi în vila din Mihăileanu. Să vezi atunci justiţie pământeană, mai ceva ca aia divină! O să calci pe urmele lui Adrian şi noi, românii însetaţi de dreptate, n-o să te credem când ai să ţipi ca din gură de şarpe că ţi se intentează procese politice, că eşti persecutat de adversarii tăi tradiţionali, Antonescu şi Ponta. Sigur, o să revenim la sentimente mai bune şi, în vreme ce ai să te răcoreşti la Rahova, o să-ţi lansăm chiftele cu praştia printre zăbrele şi o să-ţi trimitem bileţele de îmbărbătare legate de cozile şoriceilor. O să ţi-i aducem la vorbitor pe Barroso şi pe Merkel, prietenii tăi de bătătură, poate reuşesc să înmoaie inimile gardienilor şi să-ţi strecoare pe neve cărticica ta de rugăciuni, ştii tu care, aia cu tricolorul pe copertă, aia cu care dormeai sub pernă, Constituţia României. Să ştii că, la o adică, ţine şi de foame, cărticica aia e comestibilă. Totul e s-o asimilezi, că de digerat văd că nu ţi-a priit până acum. Te sfătuiesc s-o rumegi pe îndelete, ca boii, doar aşa o să te pătrunzi şi tu de spiritul şi de litera ei. Învaţ-o pe dinafară, că Antonescu de abia aşteaptă să-ţi dea extemporal la Constituţie. Dacă iei notă de trecere, s-ar putea să te şi graţieze. S-ar putea chiar şi să-i intri în graţii, să te ia consilier cu ziua. Că tot n-avem nicio paparudă care să ne aducă ploaia.

Cu deosebită silă,

Marius Beşchea

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-