Published On: lun, Aug 6th, 2012

Subprefectul Catalin Ionut Grosu si-ar fi dorit sa ajunga pilot

Share This
Tags

Reporter: Cum a fost copilaria dumneavoastra? Puteti regiza un moment care v-a marcat aceasta perioada?

Catalin Grosu: Am avut o copilarie frumoasa. M-am bucurat de copilarie, nu ma asteptam la o astfel de intrebare si nu pot sa relatez o anumita intamplare din copilarie. Provin dintr-o familie de oameni obisnuiti, oameni simpli. Tatal meu a fost cadru militar si mi-am petrecut o parte din copilarie in cazarma unde lucra. Mi-a placut viata de acolo dar nu am pasit pe urmele lui. Am intrat in administratie si de vreo 12 ani de zile lucrez in acest domeniu.

R: Despre elevul Grosu Catalin Ionut ce ne puteti spune? Ati fost un elev exemplu sau ati facut si nazbatii?

C. G: Nu am fost un elev exemplu, nu am fost niciodata in top, sau primul din clasa. Dar intodeauna am fost in esalonul superior, printre primii din clasa la rezultatele la invatatura. Eram prezent si la prostioarele de rigoare facute in scoala. De fiecare data trebuia sa existe un personaj Bula in fiecare grup. Nu am facut niciodata prostii mari sau lucruri de care sa-mi fie rusine in viata de elev sau in tinerete.

R: Care au fost materiile pe care le-ati preferat?

C. G: Mi-au placut stiintele exacte, matematica, fizica in principal. Dupa ce am ajuns la liceu profilul liceului era economie-turism care mi-a placut foarte mult. Dupa Revolutie, in ’90, turismului a decazut  din pacate si se chinuie si acum sa-si revina. Astfel domeniul in care eu am finalizat studiile liceale nu prea mai era de viitor la vremea respectiva. Atunci m-am gandit sa depasesc granitele tarii, sa vad lumea, dar parintii au considerat ca e mai bine sa continui cu studii superioare dupa care sa fac ce doresc si asa am facut facultatea de drept.

R: Care a fost primul dumneavoastra loc de munca?

C.G: Mi-am facut de lucru chiar din timpul facultatii. Mai ales in vacante munceam pe unde gaseam ca sa-mi finantez necesitatile unui tanar. Asa cum am zis familia mea nu a fost foarte instarita, deoarece posibilitatile materiale erau limitate la vremea respectiva iar eu nu am avut nici o problema in a-mi suplimenta veniturile prin munca. Am lucrat inclusiv in strainatate pe un santier.

R: Cand v-ati gandit sa lucrati in administratie?

In anul 2000 dupa ce am terminat armata pe care am facut- o in Oradea la Politia de Frontiera, am revenit in Braila. La finalul acelui an am sustinut mai multe examene pe la diverse institutii publice. La Finante Publice s-a intamplat sa am succes si din acel moment am intrat in  bransa functionarilor publici.

R: La doar 36 de ani sunteti subprefect. Cum va vad ceilalti in aceasta postura tinand cont ca sunteti foare tanar?

C. G: Acum am aproape 37. Desi  imi place sa zic despre mine ca nu sunt o fire subiectiva, in acest caz ar trebui sa-i intrebati pe ceilalti cum ma privesc, ce parere au despre mine. Eu cred ca am o relatie foarte buna cu toata lumea la acest moment.

R: Ati declarat ca functia de subprefect vi se pare o provocare. In ce sens?

C.G.: Pentru oricine este o provocare. In primul rand in ceea ce priveste raspunderea pe care o porti, deoarece este a doua functie publica intr-un judet, din punct de vedere administrativ. Apar tot felul de probleme noi in sectorul unde am lucrat eu pana la acest moment cu intreruperea dintre 2006-2009 cand am lucrat ca si consilier al prefectului. Dar aici spectrul de probleme este mult mai larg.

R: Care sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba un inalt functionar public?

C. G.: Orice conducator al oricarei institutii fie ca este publica fie ca este privata trebuie in primul rand sa fie un bun manager. Sa aiba viziune asupra domeniului in care isi desfasoara activitatea, sa aiba capacitatea sa-si organizeze lucrurile, sa aiba capacitatea sa-si atraga persoane competente langa el astfel incat sa fie in stare sa ia deciziile corecte la momentele potrivite.

R: Care sunt dezavantajele acestei functii, tinand cont de varsta dumneavoastra?

C.G: In primul rand este o constrangere a timpului liber pe care as vrea sa il aloc familiei. Am un copil de 4 ani caruia as vrea sa ii acord mai multa atentie de cat pot acum.

R: Cum arata o zi normala din viata dumneavoastra?

C.G: Ca orice zi normala din viata oricui. Sunt un om obisnuit, nu sunt un om pretentios. Vin la serviciu, imi rezolv problemele in masura in care reusesc sa ma incadrez in timp. Acasa, incerc sa ma bucur de timpul pe care il petrec cu copilul si sotia, iesim in oras, sambata si duminica in masura in care ne permitem.

R: Au fost momente care v-au marcat sau care v-au schimbat viata?

C.G: Da. Au fost mai multe momente de acest fel. Unele au fost datorate unor afectiuni medicale, dar au fost si altele. De exemplu cand am terminat studiile liceale visul meu a fost sa ajung pilot, iar din cauza problemelor medicale nu am avut aceasta sansa si a trebuit sa ma reorinetez catre altceva. Dupa ce am terminat liceul am vrut sa plec in strainatate, insa parintii mei au avut grija sa ma ajute sa rezolv problemele mult mai realist si astfel am fost determinat sa continui cu studiile superioare.

R: Aveti o pasiune sau practicati un sport?

C. G: Am practicat mai multe sporturi dar nu de performanta. Sunt un om care iubeste mult muntele. Am facut liceul la Calimanesti care este o zona montana, deosebita si de acolo mi se trage dragostea pentru natura. Nu fac parte din nici un club sportiv dar daca mi se iveste ocazia sa merg la fotbal sau la o alta activitate sportiva, ma atrage acest lucru. Timpul imi lipseste.

R: Ce planuri aveti pentru viitor?

C. G: Nu imi fac planuri de viitor ambitioase, niciodata deoarece in acest fel ma asigur ca nu voi fi dezamagit. Imi fac planuri pe termen scurt si sunt fericit cand reusesc sa mi le indeplinesc. Am o familie reusita pana acum, acesta era planul de lunga durata, pe care vreau sa mi-l duc la bun sfarsit. In privinta carierei nu am planuri, nu sunt un om care sa urmaresc cariera.

R: Doriti sa ajungeti prefect sau sa ocupati o alta functie?

C. G: Nu. Nu ma asteptam nici la functia de subprefect. Aceasta a fost o oportunitate si nici o persoana care ar fi avut-o nu ar fi refuzat-o. Vreau sa-mi achit indatoririle functiei pe care o detin cu fruntea sus. Sunt in cele sase luni de delegatie. Nu m-am hotarat daca voi merge mai departe, pentru ca asa cum spuneam nu imi fac planuri pe termen lung.

Geanina Paun

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-