Published On: vin, Iul 13th, 2012

Mincinosul-mincinoşilor

Share This
Tags

Poţi să minţi în multe feluri. Se cheamă că eşti mincinos atunci când susţii, în mod conştient, lucruri neadevărate. Se cheamă că eşti mincinos şi atunci când îmbraci realitatea cu haine care nu i se potrivesc – prea largi, prea strâmte, prea colorate. Se cheamă că eşti mincinos până şi atunci când taci în legătură cu un subiect despre care ai obligaţia să vorbeşti deschis. Dar cum se cheamă atunci când spui cuiva exact ceea ce vrea el să audă? Deşi, teoretic, ar trebui să te numeşti tot mincinos, lumea îţi zice altfel – om politic. Sigur, nu toţi politicienii mint în aceeaşi măsură. Marii oameni de stat cunosc arta de a ocoli un subiect care i-ar defavoriza ori ştiu să devieze cu eleganţă traiectoria unui adevăr supărător care se îndreaptă spre ei. Politicienii de bună calitate fac eforturi să promită cât mai puţin din ceea ce sunt conştienţi că nu pot să facă şi, uneori, îşi cer scuze public pentru nerealizările lor. Politicienii obişnuiţi nu mint mai mult decât oamenii de rând, ei sunt chiar oglinda unei naţiuni. Dar cea mai nocivă categorie de politicieni este cea a şmecherilor, oameni pentru care politica nu înseamnă altceva decât o infinită înşiruire de minciuni care să le satisfacă mândria de a-i fi prostit pe cât mai mulţi, orgoliul de a-şi închipui că inteligenţa lor e direct proporţională cu stupiditatea din jurul lor. Un astfel de şmecher în politică avem şi noi, românii. De vreo opt ani încoace, Traian Băsescu a reuşit o singură mare performanţă – să prostească în faţă milioane de oameni.

Cu o aroganţă mai mare decît a lui Adrian Năstase, acest mincinos patentat şi-a construit imaginea de luptător pe refuzul adversarilor lui de a-l pune la punct încă de la primele semne de proastă purtare. Emil Constantinescu, Petre Roman şi Adrian Năstase au avut naivitatea ori, poate, eleganţa de a nu considera că ar trebui să se coboare la nivelul de mahala dâmboviţeană la care Băsescu tindea să aducă politica internă. Trivialităţile de limbaj, hăhăiala grosieră, gesturile deplasate, lipsa oricărei etichete, incultura politică, truismele de doi bani, autoritarismul cazon, sărăcia de idei valoroase – toate astea au făcut din actul politic o serbare câmpenească unde tuturor spectatorilor, avizaţi şi neavizaţi, li se administra o injecţie pentru a se apăra de bunul-simţ. Dar ce conţinea seringa?… Substanţa activă era minciuna. De aici a pornit totul sau cea mai mare parte din tratament, de la minciună. Traian Băsescu ne-a promis că demisionează în cinci minute. După ani şi ani de aşteptări, a trebuit să-l suspende parlamentul ca să spele ruşinea celor cinci minute neonorate. Traian Băsescu ne-a spus că nu există criză. Şi criza ne-a lovit în plin. Traian Băsescu dădea asigurări că nici pensionarii şi nici bugetarii nu vor primi pensii şi salarii diminuate. Primul lucru pe care l-a făcut după liniştirea spiritelor a fost să taie pensiile şi salariile românilor. Traian Băsescu a spus că nu se vor închide spitale. Ca să fie consecvent cu propriile sale minciuni, Băsescu a aruncat bolnavii în stradă. Traian Băsescu se jura că n-o să-i dea lui Ponta mandatul de premier. I l-a dat fără să crâcnească. Traian Băsescu invocă independenţa justiţiei. Independenţă faţă de cine?… Faţă de USL?… Traian Băsescu ne vorbeşte despre lovituri de stat şi mineriade. Chiar şi Curtea Constituţională a admis că suspendarea e perfect legală. Traian Băsescu minte de îngheaţă până şi apele sărate. Are, totuşi, o calitate. Minte foarte convingător. Minciunile lui sunt argumentate, răstălmăcite, împopoţonate de o întreagă propagandă mass-media – pe hârtie, la televizor, la radio, pe internet. Băsescu ar minţi toată ziua dacă n-ar trebui să mai şi doarmă. S-a obişnuit să mintă precum respiră. Cred că asta l-a ajutat cel mai mult atunci când a explicat de ce trebuie tăiate salariile şi pensiile – pentru că România nu poate să le suporte. Asta este cea mai neruşinată minciună pe care am auzit-o în ultimii opt ani. Cu o evaziune fiscală de 50% din PIB, cu o cotă de şpagă care a alungat multe companii străine de mare anvergură, cu cheltuieli electorale care ar acoperi bugetul anual de pensii, România a trebuit să înghită ruşinea de a-şi vedea bugetarii şi pensionarii umiliţi până la disperare. În loc să pună biciul pe evaziunea fiscală, Traian Băsescu a numit în fruntea ANAF-ului un protector al evazioniştilor. În loc să diminueze şpaga şi tot sistemul de comisioane împovărătoare, Traian Băsescu a închis ochii şi ne-a declarat, senin, că n-a reuşit să le dea de cap băieţilor deştepţi din energie. Bine că i-a dat de cap tezei de doctorat a lui Ponta!!… În loc să-şi organizeze campanii electorale cu costuri rezonabile, Traian Băsescu a cheltuit sume gigantice ca să propovăduiască austeritatea. Dacă Traian Băsescu n-ar fi făcut nimic din toate astea, România ar fi avut bani şi pentru bugetari, şi pentru pensionari. Traian Băsescu a fost starostele unei bande de hoţi care a adus ţara în sapă de lemn. Nu numai furând-o, ci şi împovărând-o cu datorii imense. Şi, după toate ticăloşiile astea, Traian Băsescu continuă să ne asigure că n-a avut încotro, că a fost obligat să taie pensii şi salarii. Câtă obrăznicie! Câtă făţărnicie! Asta înseamnă să fii mincinos de profesie. Mincinosul-mincinoşilor.

Marius Beşchea

Comentarii

comentariu

About the Author

-