Published On: mie, Iul 25th, 2012

Mihaela Marcu: “Daca nu as fi facut ce fac astazi, mi-ar fi placut sa fiu medic!”

Share This
Tags

* Amanunte din viata personala a Mihaelei Marcu *

Reporter: Cum arata o zi normala din viata dumneavoastra?

Mihaela Marcu: In cursul saptamanii, pe la 8.30 cel tarziu sunt la institutie fara a sti pana la ce ora urmeaza sa stau la program, pentru ca pe langa agenda zilnica care este publica pe site-ul institutiei prin legea cancelariei, apar si evenimente de toate tipurile neprevazute, care trebuiesc rezolvate in timp util. Dupa ce se rezolva toate problemele de servici, mai ales intr-o perioada ca aceasta, stiti ca ne pregatim de referendum si deci programul este foarte incarcat. Spre sfarsitul programului se rezolva corespondenta, mapele de intrare si iesire a corespondentei, ulterior daca lucrurile sunt asezate si nu mai sunt alte evenimente ne indreptam spre casa unde urmez un program familiar.

R: Care a fost prima dumneavoastra slujba?

M.M: Am fost ziarista. Imediat dupa ce am terminat facultatea in 1988 prin repartitia guvernamentala pentru ca asa stateau lucrurile atunci, in regimul anterior revolutiei am fost repartizata la ANIF, in anul 1988 in octombrie, si in decembrie a inceput revolutia dupa cum stiti. Imediat am plecat la ziarul Libertatea, fiind primul ziar liber, deci am fost colega de breasla cu dumneavostra, dar cu doua, trei generatii in urma.

R: Daca nu ati fi facut ceea ce faceti acum, ce anume v-ar pasiona sa faceti?

M.M: Cred ca mi-ar fi placut sa fiu medic. Este o meserie nobila, mi se pare ca medicul este omul prin care Dumnezeu isi face lucrarea intr-un fel.

R: In care ramura a medicinei v-ar fi placut sa lucrati?

M.M: Nu stiu exact, medic in orice ramura.

R: Cand v-ati dorit sa lucrati prima data in administratie?

M.M: Cred ca in 1996. Plecasem din presa pentru ca realizasem ca este un job care nu poate sa tina toata viata, datorita varstei, presa o faci la tinerete. Cu trecerea timpului este destul de greu. Am avut o periada de opt ani in care am fost profesor universitar la universitatea Constantin Brancoveanu care tocmai care se deschisese atunci. La un moment dat, din universitate a existat posibilitatea de a ma orienta catre administratie, ceea ce am si facut, astfel incat in 1988 m-am agajat la Fisc, si de atunci am lucrat numai aici, cu pauza mandatului de prefect 2007-2009.

R: Care a fost principalul motiv care v-a determinat sa lucrati in administratie?

M.M: In primul rand, era ceva nou. Mi se deschisese foarte mult orizonturile administrative inca din universitate, unde exista aceasta disciplina. Stiti ca universitatea are facultate de management, iar in cadrul acestei facultati exista niste optiuni, management financiar contabil, management de administratie. Obtinand informatii despre acest domeniu, s-au dechis niste orizonturi care deveneau interesante.

R: Ati facut parte din vreun partid politic?

M.M: Da. In 1996 am devenit membru al PNL. In 2000 am plecat pentru ca devenisem functionar public si era mai complicat sa activezi in partid. Mai trecusera si niste ani peste mine si iarasi comoditatea varstei isi spunea cuvantul. De atunci, nu am mai fost si nici nu voi mai fi membrul vreunui partid politic.

R: Am aflat ca ati lucrat in presa. Cum descrieti acea perioada din viata dumneavostra?

M.M: Pai, cand ai 23 de ani, nu ai alte obligatii. In afara de faptul ca eram casatorita, nu aveam copii. Eram foarte tanara, credeam ca pot schimba o lume, si dat faptului ca erau primii ani dupa revolutie si totul era intr-o schimbare rapida, tineretea iti da un alt aplomb, si atunci bateam de dimineata si pana seara toate domeniile. Eu de exemplu m-am angajat ca redactor economic in Agricultura. In prima parte a activitatii mele, umblam tot judetul. Era frumos si presa era mai putin orientata politic decat acum.

R: Intre presa si domeniul administrativ, care v-a placut mai mult?

M.M: Cred ca presa a fost o etapa a vietii mele care a pus multe caramizi foarte importante pentru activitatea mea in administratie. Atunci am cunoscut foarte multi oameni, care la randul lor m-au apreciat foarte mult si le multumesc pentru asta. M-au sprijinit ulterior in cariera mea de functionar public. Fiecare etapa din viata isi are rostul ei, dar acum daca ar fi sa intorc timpul inapoi, as face acelasi lucru, presa si apoi administratie.

R: Care au fost persoanele care v-au motivat in tinerete?

M.M: Sunt mai multi oameni. De exemplu, primul meu sef de la ziar, eram foarte tineri si am mai dat examene, dar la cel de la concurs, ne pusesera sa intocmim un eseu. Una este sa faci un eseu, si alta este sa faci un “cap limpede” intr-o tipografie pe rotative. Dar primul meu sef, Rodica Oana, lucra cu fiecare in parte. Iata un om care a contribuit pozitiv. Ne invata cum se construieste un titlu, cat de cuprinzator si cat de lung trebuie sa fie acesta. {n acea perioada am cunoscut si oameni din administratie. Imi aduc aminte ca unul dintre subprefecti era Petre Ilie, care astazi este director la Fisc, si care m-a sustinut cand am avut posibilitatea sa dau examen, pentru ca ma cunostea, imi cunostea caracterul in presa, pentru ca in presa trebuie sa ai caracter.

R: Sunteti prefect pentru a doua oara. Cum vedeti Braila din scaunul de prefect?

M.M: Sunt braileanca in primul rand si trebuie sa o vad cu foarte mult optimism. Nu sunt totdeauna incantata de evolutia orasului si a judetului. Dar pe de alta parte, imi aduc aminte, ca la cea de-a doua investitura pe care am avut-o, Ministrul delegat al Administratiei care a fost, a trebuit sa zica doua cuvinte cu ocazia investiturii mele. A facut afirmatia public in fata presei, ca Braila merge in fata Galatiului, si ca oarecum ne invidiaza frumos pe acest subiect. Zilele trecute am avut o sedinta de Dialog Social de exemplu, in care a participat presedintele Sindicatului Metal, care a spus acelasi lucru: “ Eu sunt galatean, dar imi place cum evolueaza Braila”. In ceea ce ma priveste, pe perioada mandatului, atat cat va fi el, trebuie sa o vad in constructie, trebuie sa o sprijin si eu cat pot, nu neaparat Braila, cat si judetul in integralitate.

R: Care ar fi urmatorul pas in cariera dumneavoastra? |intiti catre Ministere?

M.M: Da, tintesc de mult catre ministere, dar exista un handicap. Ca sa pot sa fii ministeriabil, trebuie sa ai o activitate politica, iar eu, datorita muncii de functionar, nu am mai facut politica. Si pe de alta parte trebuie sa te apropii foarte mult de ceea ce inseamna Capitala. Am avut de doua ori oferte, deocamdata le-am refuzat pentru ca am o fiica care mai are un an pana termina liceul si atunci probabil conjuncturile vor fi altele. Nu stiu daca vor mai fi si ofertele, dar da, imi doresc.

R: Fiica dumneavoastra este atrasa de domeniul administrativ?

M.M: Nu, chiar deloc.

R: Care sunt principalele probleme cu care se confrunta judetul?

M.M: Din fericire, probleme grave nu sunt. Dar iata, exista doua conflicte de munca care sunt in derulare, si ma refer la conflictul Sanitas de la Spitalul Judetean Braila, si proaspatul conflict pe care l-am gestionat mai bine de patru ore in Comisia de Dialog Social vis-à-vis de miscarile initiate de Sindicatul de la Laminorul, asta pe parte sociala. Traversam o perioada foarte grea care este cunoscuta Ministerului Agriculturii si care face eforturi sa o gestioneze printr-o Hotarare de Guvern, pentru ca judetul are probleme cu parjolul, cu seceta si retelele de irigatie. Chiar ieri, am stat de vorba cu directorul de la ANIF care a relatat la Minister tocmai in aceasta idee. Lucruri care nu pot fi surmendate si este nevoie de o interventie rapida a Ministerului, interventie financiara, bineinteles. In rest, pacea civica sa zicem asa, de care raspundem prin fisa postului este asigurata aplicarea legilor, stiti ca unul dintre indicatorii de performanta a unui prefect este aplicarea legilor reparatorii. La 290 si la 9 am terminat toate dosarele, deci nu mai avem nici un dosar in lucru. Continuam insa pe legea Fondului Funciar, dar in proportie de 90%, dosarele sunt solutionate. Ceea ce ne intereseaza foarte mult este linistea si sa se poata activa in plan economic si sa reusim sa o gestionam.

R: Administratiile locale se confrunta cu probleme? Ce reclama clientii?

M.M: Aveti probabil cunostinta ca intre institutiile prefectului si unitatile administrativ teritoriale nu exista nici un fel de subordonare. Legea 540 obliga toate unitatile administrativ teritoriale si deconcentratele sa raspunda oricarei solicitari si probleme ridicate de institutia prefectului. Colaborarea este foarte buna, dar ei au diferite probleme. In aceasta perioada sunt implicati primarul si secretarii unitatilor administrativ teritoriale in organizarea referendumului in sensul in care sunt obligati sa asigure amenajarea sectiei de votare. Un alt subiect, exista o Hotarare de Guvern care urmareste si gestioneaza incadrarea in bugetele locale la tot ceea ce inseamna cheltuiala salariala. Ei bine, sunt unitati administrativ teritoriale care inca au probleme vis-s-vis de incadrarea in aceste bugete. La toate nivelele unitatilor administrativ teritoriale, functioneaza un Comitet pentru Situatii de Urgenta, pe care noi il gestionam la nivel centralizat si care functioneaza la nivelul fiecarei unitati.

R: In cazul institutiilor subordonate Ministerului Apararii, ati declarat in cadrul ultimei sedinte a Comitetului pentru Situatii de Urgenta ca ve-ti face o sesizare in ceea ce priveste lipsa personalului. A fost facuta sesizarea?

M.M: Da, a fost facuta. {n orice intalnire pe care o avem se intocmeste un proces verbal cu problemele prezentate, si suntem obligati prin lege sa le transmitem Ministerului de Resort. {nca nu am primit un raspuns.

R: Se vehiculeaza in presa ca la referendum se doreste montarea camerelor de luat vederi in sectiile de votare. Se vor monta si la Braila?

M.M: Nu exista nici o hotarare in acest sens. Ceea ce am vazut si eu in presa sunt opinii politice si dorinte ale unora sau ale altora, dar o lege nu exista.

R: Cum va vedeti peste 10 ani?

M.M: Sper din tot sufletul sa fiu sanatoasa eu, familia mea, si daca as putea sa ma vad, pentru ca fiica mea opteaza pentru o cariera vocationala, isi doreste sa se faca actrita, nu stiu daca este bine sau este rau dar ca si mama sunt obligata sa o sustin, m-as vedea intr-o sala de cinema sau teatru.

Cosmin Mihai

Comentarii

comentariu

About the Author

-