Published On: vin, Iul 20th, 2012

Băsescule, la balamuc!

Share This
Tags

Să mă ierte Dumnezeu şi toţi admiratorii Suspendatului, dar încep să cred că Băsescu Traian a luat-o razna de-a binelea. Omul ăsta nu mai poartă între umeri decât o găleată de gânduri bolnave, ca să nu zic criminale. În timp ce guvernul Ponta redeschide spitale, Băsescu Traian îşi face campanie electorală anunţându-ne că în România încă mai sunt 100.000 (o sută de mii) de paturi spitaliceşti care trebuie desfiinţate. Ştiţi câte paturi sunt în toate spitalele din ţară?… 130.000 (o sută treizeci de mii). Vasăzică, Băsescu îşi doreşte să dispară trei sferturi din spitalele României, fiindcă ce spital mai e acela care nu are paturi, ce personal medical e acela care face numai tratamente ambulatorii, ce sistem sanitar e acela care alocă un pat şi jumătate la o mie de locuitori??… În ultimii ani, s-a vorbit foarte mult despre ineficienţa întregului sistem sanitar naţional – de la modul de colectare şi cuantumul contribuţiilor băneşti până la preţul medicamentelor, de la profesionalismul din ce în ce mai îndoielnic al personalului medical până la mania românilor de a merge la spital pentru orice fleac, de la sărăcia spitalelor în materie de aparatură şi medicamente până la corupţia transformată în risipă a insuficientelor fonduri bugetare. Toate astea sunt adevărate şi fac dovada faptului că hibele sistemului sanitar naţional sunt cunoscute la toate nivelurile unde se iau decizii. Ceea ce mă îngrozeşte este lipsa de SOLUŢII RAŢIONALE care să menţină în viaţă toate unităţile spitaliceşti din această ţară. Dacă aşteptăm soluţii de la Băsescu Traian, e bine de ştiut că acest personaj nu ştie altceva decât să taie – salarii, pensii, subvenţii, sporuri, ajutoare. Pentru el, orice construcţie pare dificilă, actul de creaţie cere inteligenţă, răbdare, efort. Demolarea e mult mai simplă şi, pe deasupra, aduce beneficii uriaşe într-o perioadă de timp scurtă, vinderea ca fier vechi a fabricilor româneşti stă mărturie în sensul ăsta. Aşa gândeşte Băsescu Traian, cu mintea lui limitată la şmecherii, omul după care nu mai rămâne piatră peste piatră în ţara unde este lăsat să-şi facă de cap. Aici vreau să lămuresc un lucru, o dată pentru totdeauna – Băsescu nu ţine morţiş să distrugă un popor sau o ţară, cine-l judecă în termenii ăştia greşeşte. Băsescu e doar şmecher, înţelegând prin asta că acolo unde nu se pricepe (şi nu se pricepe la foarte multe) reuşeşte să dea impresia că stăpâneşte totul la perfecţie, că este însuşi Dumnezeul acelei probleme. Vă aduceţi aminte cum se răţoia la doctorul Arafat, încercând să călărească un cal care ştia foarte bine, ca mulţi alţii, că fostul marinar n-a călărit decât curve prin portul Rotterdam? Paranoia şi imperioasa nevoie de a se da şmecher îl fac pe Băsescu Traian un interlocutor imposibil, un soi de Dumnezeu al proştilor. El are mereu soluţii prin buzunare, el are întotdeauna dreptate, el este vizionarul fără pereche, el trebuie să aibă ultimul cuvânt în orice împrejurare (la munte, la mare…). N-am să încetez niciodată să mă întreb cum a reuşit acest dezechilibrat să convingă atâţia oameni de bun-simţ din ţară sau din străinătate. Răspunsul la întrebarea asta s-ar putea să fie însăşi esenţa tragediei noastre naţionale. Aşa cum tragedia Germaniei a fost Adolf Hitler, aşa cum tragedia Rusiei a fost Iosif Visarionovici Stalin.

În fine, ca să revin acolo de unde am plecat, adică de la pericolul desfiinţării a trei sferturi din paturile spitaliceşti în cazul revenirii la Cotroceni a lui Băsescu Traian, trebuie să mai lămuresc câteva lucruri destul de neclare pentru mulţi cetăţeni, inclusiv pentru lumea medicală de la vârf. M-au pus pe gânduri atitudinile unor mari medici din această ţară, oameni cu o excelentă reputaţie profesională şi morală. I-am văzut dându-i dreptate lui Băsescu Traian, i-am ascultat vorbind despre necesitatea închiderii unor spitale, i-am urmărind perorând despre ineficienţa unui sistem sanitar cu prea multe spitale. Nu m-au convins, aşa cum Băsescu nu m-a convins. Enervată de existenţa unor unităţi sanitare parazite, lipsite de soluţii reale pentru pacienţi, locuri de unde bolnavii erau trimişi până la urmă către marile spitale din acelaşi judeţ sau către altele din ţară, elita medicinei româneşti a pus umărul la desfiinţarea acestui tip de spital. Astfel, în numele eficientizării actului medical, barbara soluţie a închiderii a căpătat forme de-a dreptul tragice. Mulţi bolnavi au fost aruncaţi în stradă, descoperindu-se brusc că bolile de care suferă nu sunt atât de grave, că perioadele de spitalizare sunt prea lungi, că tratamentele prescrise sunt exagerate, inutile sau prea costisitoare. Au fost supuşi presiunilor atât medicii de familie, cât şi medicii din spitale. N-am auzit însă ca elita medicinei româneşti să le ceară imperios lui Băsescu Traian şi acoliţilor săi politici să nu mai încurajeze economia subterană. Băsescu, prin Blejnar Sorinel, omul lui de încredere din fruntea ANAF-ului, a întreţinut cu bună-ştiinţă sistemul de evaziune fiscală care n-a lăsat niciodată România să se ridice din noroiul economic în care trăieşte de atâta amar de vreme. Toată lumea ştie că jumătate din economia ţării este nefiscalizată, toată lumea ştie că bugetul statului este sărac pentru că în România se fură în draci. În loc să se concentreze eforturile tuturor pe scăderea drastică a evaziunii fiscale, se merge pe soluţii de compromis, tragice şi nedrepte pentru bolnavii din această ţară, şi se închid spitale ineficiente. Dacă în România evaziunea fiscală n-ar depăşi 10%, aşa cum este limita admisibilă în ţările civilizate, unităţile medicale de tranziţie ar putea fi dotate cu aparatură performantă şi cu personal calificat care ar duce la descongestionarea marilor spitale din România. Nu trebuie nimic desfiinţat, nu trebuie nimic redus din capacităţile spitaliceşti ale ţării. Din contră, şcolarizarea eficientă a personalului medical şi utilarea cu aparatură modernă sunt soluţii pentru o societate din ce în ce mai bolnavă. Cum se poate ajunge aici?… În primul rând, fără oameni ca Băsescu Traian, care are imensul talent da a pune lupi paznici la stâne, adică pe un hoţ ca Blejnar Sorinel în fruntea unei instituţii care trebuie să-i descopere pe hoţi. În al doilea rând, cu măsuri economice inteligente, care să pună România pe picioare, inclusiv din punct de vedere fiscal. Fără oameni cinstiţi şi pricepuţi, ţara asta degeaba îşi desfiinţează spitale, eficienţa sistemului sanitar va fi, întotdeauna, mult sub limita acceptabilului. În loc să luptăm împotriva evaziunii fiscale şi a marii corupţii, noi ne batem cu spitalele. Când kilometrul de autostradă costă cât nu face, când kilometrul de autostradă costă de zece sau de douăzeci de ori mai mult decât în orice ţară normală, n-ai altceva mai bun de făcut decât să închizi spitale??… Dacă nu s-ar fura atât de mult la construcţia, reparaţia şi întreţinerea exasperantelor noastre şosele şi străzi, nu s-ar mai găsi idioţi care să constate că sunt prea multe paturi în spitalele din România. De ce elita medicinei româneşti nu-i pune problema în felul acesta lui Băsescu Traian?… De ce o parte dintre capetele luminate din medicina românească nu se împotriveşte măsurilor barbare, ipocriziei politice şi nebuniei din capul lui Băsescu Traian?… Locul Suspendatului e la balamuc. Acolo unde, probabil, s-ar lovi el însuşi de lipsa paturilor şi ar încerca să doarmă direct pe pardoseală, sub privirile compătimitoare şi vinovate ale medicilor care i-au susţinut reforma nebunească.

Marius Beşchea

Comentarii

comentariu

About the Author

-