Published On: lun, Iul 2nd, 2012

Arbitrul suprem

Share This
Tags

Limita ambiţiilor a fost atinsă. De aici încolo nu mai există decât soluţia radicală – arbitrajul popular. Bun pentru unii, rău pentru alţii, verdictul cetăţenesc ne va spune cine trebuie să păstreze puterea în România – USL sau Băsescu. Prelungirea actualei stări conflictuale ar împinge ţara nu numai în ridicol, dar şi în dezastru. Guvernul propune legi, parlamentul le adoptă, iar Traian Băsescu le blochează. Adică preşedintele sabotează tot ce l-ar putea face pe premier din ce în ce mai popular. Halul în care a ajuns să se facă politică în România este de netolerat. Nervii tuturor stau gata să pocnească, sângele gâlgâie în artere, toată lumea se răzbună pe toată lumea, în locul instituţiilor au apărut eşafoduri, legile au ajuns texte folclorice, convorbirile telefonice sunt la fel de publice ca şi conferinţele de presă, procurorii stabilesc diagnostice medicale, ziariştii şi-au pierdut uzul raţiunii, armele au început să vindece disperarea. Şi, peste toate astea, o dorinţă nebună de distrugere a propriei noastre fiinţe naţionale. Pe bună dreptate, românii se pot întreba cu ce-au greşit faţă de Traian Băsescu, scandalagiul de serviciu căruia totul îi pute dacă nu provine din ograda lui. Răspunsul e simplu – românii au greşit votând de două ori consecutiv un om care nu ştie ce e recunoştinţa. Halal recunoştinţă pentru bunăvoinţa cetăţenilor de a te fi ridicat la un nivel la care ameţeşti şi fără să bei alcool (nu e cazul preşedintelui) ! Halal recunoştinţă pentru buna-credinţă a cetăţenilor care te-au votat ignorând că ai scufundat flota României ! Halal recunoştinţă pentru răbdarea cu care electoratul ţi-a tolerat, ani de-a rândul, lipsa celor şapte ani de-acasă ! Halal recunoştinţă pentru postura umilitoare pe care au îndurat-o românii fiindcă au acceptat un preşedinte de neacceptat pentru lumea civilizată din vestul Europei !

Pentru Traian Băsescu „popor” e un cuvânt sinonim cu „supuşi”. Revolta acestor „supuşi” de a nu-i mai fi votat partidul de suflet în alegerile locale şi de a-l contesta chiar pe el însuşi, întâiul scandalagiu al ţării, a fost luată de preşedinte ca un afront personal şi taxată după cum se vede – război total împotriva tuturor. Avem de-a face cu instaurarea oficială a urii în România, sentiment care oricum mocneşte în sufletele românilor. Ceremonia e prezidată, fireşte, de tartorul de la Cotroceni, un personaj cu mintea întunecată de răutate. Dacă ar exista medicamente pentru tratarea răutăţii, lui Băsescu nu i-ar ajunge toată rezerva naţională. Acest om a devenit mai primejdios decât un război civil. Într-o asemenea confruntare fratricidă nu pot muri, finalmente, chiar toţi. Băsescu e mult mai mult de-atât, el este o molimă devastatoare în urma căreia nu mai rămâne nimic, nici măcar susţinătorii lui. Voluptatea distrugerii este singurul sentiment cu care se hrăneşte personalitatea maladivă a lui Traian Băsescu, un om pentru care compasiunea, bunăvoinţa, respectul, sinceritatea, corectitudinea şi alte noţiuni care definesc BINELE uman sunt cuvinte de nesuportat, fleacuri pentru fraieri.

Dorinţa legitimă a românilor de a-şi alege preşedintele şi aceea de a alege între parlament şi preşedinte au fost şi, probabil, vor rămâne stâlpii cei mai stabili ai democraţiei din România. Băsescu, în profundul lui dispreţ pentru democraţie, a început să ridice tot felul de bariere între dorinţele cetăţenilor şi propriile lui aspiraţii tiranice. Când îi era bine, 4 milioane de voturi acopereau suficient democraţia. Acum, când prea puţini îl mai vor în politică, 9 milioane de voturi ar trebui să-l pedepsească democratic. Această uriaşă diferenţă arată cât de meschină poate fi gândirea unui preşedinte care continuă să ne dea lecţii, în direct şi la ore de maximă audienţă, sancţionând aşa-zisele derapaje de la democraţie ale adversarilor lui politici. Este aproape de necrezut că societatea românească s-ar putea mobiliza atât de exemplar la un eventual referendum pentru demiterea preşedintelui, astfel încât sancţiunea populară să fie semnată de cel puţin 9 milioane de suflete. Traian Băsescu ştie asta şi tocmai de aceea generează scandal după scandal, doar-doar s-or scârbi cetăţenii şi or prefera să stea acasă în sfânta zi de duminică în loc să voteze demiterea preşedintelui, conform principiului „dă-i în mă-sa de politicieni, toţi îs la fel”. Victor Ponta şi Crin Antonescu au mâinile legate cel puţin până pe 9 iulie, când Curtea Constituţională va decide dacă revenirea la vechea lege a referendumului este … CONSTITUŢIONALĂ (!!!). Te apucă nebunia fie şi numai dacă asişti la asemenea scălâmbăieli legislative ce ridică un imens zid de protecţie în jurul lui Traian Băsescu. Şi toate astea, în ciuda evidentului dezgust popular pentru veşnicul scandalagiu de la Cotroceni. În aceste condiţii, cum vor mai putea românii să se debaraseze de Băsescu înainte ca răul să devină ireparabil ?… O uriaşă campanie de semnături strânse de la populaţie ar putea înlocui referendumul oficial ?… Augustin Zegrean ne-ar spune că aşa ceva e neconstituţional. Şi-atunci i-aş întreba pe toţi românii – MĂI FRAŢILOR, O REVOLUŢIE ESTE CONSTITUŢIONALĂ ??

Marius Beşchea

Comentarii

comentariu

About the Author

-