Published On: lun, Iun 25th, 2012

Am gasit un telefon mobil. Noroc sau… ghinion?

Share This
Tags

Zilele trecute politistii de la Biroul de Investigatii Criminale din cadrul Politiei municipiului Braila au intocmit dosar penal unei femei, pentru un prejudiciu de aproximativ 1.300 de lei. Femeia a gasit pe strada un telefon mobil pe care, probabil, foarte fericita ca norocul i-a suras, l-a pastrat si l-a folosit ca si cum l-ar fi achizitionat in mod cinstit si corect. Numai ca cel care a pierdut telefonul a depus plangere la politie. si politistii si-au facut treaba: au gasit telefonul, dar si pe noul utilizator care a fost sanctionat pentru necinste.

Ce spune legea

Articolul 216 din Codul penal prevede urmatoarele: “fapta de a nu preda in termen de 10 zile un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al sau, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si insusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare in posesia faptuitorului.” Este vorba, asadar, de insusirea bunului gasit, fapta care reprezinta o incalcare a legii si care se pedepseste ca atare.

Ce spune constiinta morala

In foarte multe cazuri nu spune absolut nimic. Dimpotriva, unii cred ca le-a pus Dumnezeu mana in cap. Fie acel Dumnezeu al saracilor pe care unii il implora sa-i salveze de neputintele materiale, fie acel Dumnezeu al bogatilor, caruia altii ii aduc permanente multumiri pentru ca „mult, atrage si mai mult”.

Pentru o parte dintre semenii nostri apare ambivalenta, dialogul interior intre a duce un bun gasit (fie ca este vorba de un document, un portofel cu cine stie ce suma de bani, o geanta etc.) si a-l pastra. Chiar daca, initial, intentia ar fi aceea de a face un gest de onoare, se intampla ca aceasta intentie buna sa fie rapid inlocuita de un oarecare egoism si de ce nu, de o doza de necinste.

si mai exista si aceia care fac exact ceea ce trebuie, fara sa clipeasca: predau bunul gasit autoritatilor. Toata lumea se mira si aplauda ca, cineva care a gasit un portofel cu sute, chiar mii de euro, merge si il preda la politie. Toata lumea priveste eroul. Dar prea putini stiu ca „eroul” nu a facut decat un gest pe care ar trebui sa-l facem fiecare dintre noi, fara sa stam pe ganduri.

Pe langa faptul ca  insusirea bunului gasit este infractiune, ar trebui sa fie si o problema de moralitate. Fiecare, probabil, am pierdut in viata bunuri mai mult sau mai putin importante. Ceea ce conteaza este faptul ca acel bun are o valoare materiala, ca sa nu mai vorbim de faptul ca nimeni nu renunta usor la bunurile proprii. Sentimentul de neputinta devine si mai acut cand e vorba de un lucru insemnat, care a necesitat un efort anume: documente, pentru a caror recuperare pagubitul va trebui sa alege si sa infrunte birocratia, bani (sau putinii bani) care aveau o anumita destinatie, un telefon mobil deosebit, primit cadou de la o persoana draga, o bijuterie achizitionata cu un anumit prilej etc.

Lumea in care traim

Majoritatea dintre noi ne plangem de lumea rea si necinstita in care traim. Dar lumea in care traim suntem chiar noi, fiecare in parte. si daca fiecare dintre noi nu suntem corecti si cinstiti, in primul rand fata ne noi insine si apoi fata de ceilalti, cum sa asteptam ca cel de langa noi sa fie corect si cinstit? Ba mai mult decat atat, il si aratam cu degetul daca greseste. Proverbul pe care cu totii l-am invatat inca de la gradinita „Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!” se verifica perfect si in viata de adult. Daca cel care gaseste un bun pierdut ar reusi, chiar si pentru cateva clipe, sa se puna in locul celui care l-a pierdut si si-ar imagina tristetea, iar in unele cazuri chiar disperarea acestuia, poate ca mult mai multi dintre noi ne-am repezi la politie sa spunem ca am gasit un telefon mobil, un portofel, o servieta sau un buletin etc. Am fi cu totii un fel de eroi care salveaza lumea de necinste si incorectitudine.

Este foarte adevarat ca neglijenta, de foarte multe ori, are costuri mari si cine nu are grija de bunurile sale, plateste propriul pret. Dar este la fel de adevarat ca suntem oameni, avem emotii, sentimente, stari de euforie sau de disperare si ca in anumite circumstante vigilenta scade. Dar tocmai in aceste circumstante ar trebui sa mizam pe suportul celor de langa noi, pentru ca impreuna suntem comunitatea in care traim, cea pe are o denigram sau pe care  o consideram pana la urma o oglinda a noastra.

Comentarii

comentariu

About the Author

-