Published On: joi, Mar 1st, 2012

Zilele babei Dochia, mit si traditie

Share This
Tags

Primavara incepe cu zilele babei sau Baba Dochia, peste care se suprapune sarbatoarea crestina a Sfintei Mucenite Evdochia. Potrivit legendei, zilele babei corespund cu zilele de urcus ale Dochiei cu oile la munte, urcus dedicat mortii si renasterii sezoniere a zeitei agrare si a timpului calendaristic in preajma echinoctiului de primavara.

Legendele Dochiei ne introduc in lumea specifica satului vechi. Nelipsitele tensiuni dintre soacra, Baba Dochia, si nora, sunt valorizate ingenios pentru a reda opozitia dintre Anul Vechi care moare si Anul Nou care se naste, dintre iarna si vara, frig si caldura, sterilitate si fertilitate.Obiceiurile si practicile magice de innoire a timpului se concentreaza in prima zi a ciclului, 1 martie, numita zonal Dochia, Marta, Martisor, si in ultima zi, la moartea Dochiei, 9 martie, numita Mosi, 40 de Sfinti.

Baba Dochia era in conceptia arhaica celebrata ca divinitate materna, agrara si lunara. Luna insasi, ca zeitate, avea o semnificatie malefica, fiind prototipul femeii capricioase, care patrona noaptea, iarna si frigul, spre deosebire de Soare, zeitatea paterna, intelegatoare, patronul zilei, verii si al vietii. Zilele babei semnificau lupta dintre fortele intunericului si ale luminii, intre noapte si zi.

Despre Baba Dochia traditia populara spune ca a pus ramasag cu omatul si cu frigul ca ea este mai voinica decat ei. Frigul s-a intaratat, baba si-a pus cele noua cojoace si frigul n-a avut ce-i face. Cand a inceput sa ninga, baba si-a intors un cojoc pe dos si tot ea a fost cea mai tare. Tot schimbandu-se vremea, baba a inceput sa-si lepede din cojoace. Lepadand cate unul, in fiecare zi, a ramas fara nici unul si a inghetat, transformandu-se in stana de piatra.

Socotite periculoase, zilele babei Dochia prilejuiau efectuarea unor rituri de divinatie privind mersul timpului si soarta omului: ‘cum va fi in ziua Dochiei (1 martie) asa va fi si vara. Daca in zilele babei Dochia ninge si-i furtuna, atunci se zice ca ea leapada un cojoc. Zilele ei se numesc cojoace’. (Straja, Bucovina)

“Flacaii isi aleg, prin februarie, o zi a babei si cum va fi ziua asa va fi nevasta lui: urata sau frumoasa”. “La zi intai martie se ursesc prieteni si rude, cele noua babe, cate una de persoana, numindu-si zilele in care sa fie fiecare ursit si cum va fi timpul (luminos, noros sau posomorat) in ziua unui ursit, tot asa ii va fi si inima tot anul”(Tepu, Tecuci).

Obiceiul de a se repartiza o zi dintre cele 9 sau 12 cate unei persoane dintr-o colectivitate este incetatenit in mai toate regiunile tarii. Se considera ca, dupa cum va fi ziua respectiva din Babe, asa va fi si sufletul sau firea persoanei ursite in acel an.

Scenariul ritual de innoire a anului este format din obiceiuri si acte magice arhaice: aprinderea focurilor, afumarea curtilor si anexelor gospodaresti, batutul pamantului cu ciomege pentru scoaterea caldurii si alungarea frigului, prepararea alimentelor rituale (Macinici, Sfinti), previziunile meteorologice, descantecele, practicile de pomenire a mortilor, inceperea simbolica a unor activitati economice (scoaterea plugului, a stupilor de la iernat, semanatul rasadului de varza), confectionarea calendarului simbolic din snurul bicolor, reprezentand anotimpurile de baza ale anului (iarna, vara). Fara sa li se cunoasca prea bine semnificatia, multe din obiceiurile Zilelor Babei se practica si astazi: Martisorul, prepararea mucenicilor, aprinderea focurilor rituale, pomenirile.

Comentarii

comentariu

About the Author

-