Published On: mar, Mar 6th, 2012

Romania nu dispune de niciun studiu de impact privind aplicarea Pactului Fiscal

Share This
Tags

Modul in care este guvernata Romania este dificil de inteles. De foarte multa vreme, politica externa tine loc de politica interna, iar dezbaterea publica pe teme nationale se duce prin intermediul interlocutorilor din afara granitelor, fie ca e vorba de Comisia Europeana, fie ca e vorba de Fondul Monetar International, de conducatorii ori de ambasadorii la Bucuresti ai altor state.

De aceea, temele de problema interna sunt, adesea, neglijate sau tratate din unghiuri neadecvate. Ne lasam calauziti in loc sa ne calauzim singuri. Si, fireste, atunci cand conducatorii nostri nu mai au pe unde sa scoata camasa, dau vina pe tot pe strainatate. Astfel s-a intamplat si cu Pactul Fiscal. El este perceput, mai degraba, ca un gest de politica externa decat ca o decizie de politica interna. Semnarea, de catre presedintele Romaniei, a Tratatului de stabilitate, a avut ca principal argument necesitatea de a fi in pas cu celelalte tari ale Uniunii Europene (mai putin, desigur, Marea Britanie si Cehia). Ca, in general, noi nu suntem in pas cu respectivele tari si ca principalul obiectiv al integrarii in Uniunea Europeana, anume apropierea de nivelul de trai si de competitivitate al tarilor europene dezvoltate, este cu desavrsire ignorat, asta pare sa nu intereseze pe guvernantii nostri. Majoritatea statelor Uniunii Europene au utilizat multa vreme deficitul bugetar ori datoria publica pentru a-si consolida sectorul public. Acum aceste state, ajunse la un nivel ridicat de dezvoltare, socotesc ca e momentul sa-si traga putin sufletul si propun reguli mai stricte pentru controlul datoriilor si al deficitelor. Romania are un sector public subdezvoltat si subfinantat. Renuntarea la deficitul bugetar ca resursa necesita o asumare responsabila.

Semnarea de catre presedintele Romaniei a Tratatului de stabilitate e un gest de politica externa si il putem considera ca fiind oportun, neavand alte consecinte practice decat cele de imagine. Dar ratificarea de catre Parlament a Tratatului si intrarea lui in vigoare devine, prin implicatii, un act de politica interna. De aceea e nevoie de o evaluare aprofundata. Am scris si am citit destule pagini despre consecintele Pactului Fiscal. Ele sunt, in general precaute si concluzia lor este aceea ca aplicarea Tratatului trebuie sa aiba in vedere orizontul pe termen mediu, eventual sa coincida cu momentul aderarii Romaniei la zona euro.

Nu am, insa, sentimentul ca actualii guvernanti impartasesc acest punct de vedere. Declaratiile presedintelui Romaniei – singurul, de altfel, care face declaratii pe aceasta tema – ne conduc la ideea ca majoritatea parlamentara va incerca sa forteze ratificarea Tratatului in acest an. Aceasta ar insemna ca, daca douasprezece state din zona euro il vor ratifica, el ar putea intra in vigoare, inclusiv pentru Romania, la 1 ianuarie 2013.

Nu cunosc niciun studiu de impact realizat de Guvernul Romaniei. De altfel, intr-un mod cu totul de neinteles, Guvernul este cu totul absent in aceasta dezbatere. Faptul ca promotorul principal, semnatarul Tratatului si singurul evaluator al consecintelor sale este presedintele Romaniei este un lucru neobisnuit pentru o tara bazata, in sistemul sau constitutional, pe echilibrul puterilor statului.

In absenta oricarui studiu de impact, presedintele ne spune, totusi, ca suntem in prevederile Tratatului si ca indeplinirea tintei de deficit structural de 0,7% cat se pare ca va fi alocat Romaniei, nu e o problema. “Suntem deja in tinta de deficit”, spune presedintele.

Asta nu este adevarat. Sa vedem, de pilda, ce s-ar fi intamplat daca Tratatul s-ar fi aplicat in 2012. Legea bugetului de stat si cea a bugetului asigurarilor sociale au fost intocmite pe o crestere economica de 2,1% si pe un deficit cash al bugetului consolidat de 2,1 % (1,9% asumat initial plus 0,2% supliment la Ministerul Dezvoltarii Regionale).

In anul 2012 calculele – nu foarte riguroase, din pacate – arata ca PIB potential e de cca 2%, cam cat prognoza initiala pentru PIB-ul real. Ceea ce inseamna ca deficitul bugetar e cam egal cu deficitul structural. Cu alte cuvinte, Romania ar trebui sa aiba, potrivit metodologiilor europene, un deficit al bugetului consolidat de 0,7% din PIB. Adica, pe cash, un deficit de vreo 0,3 – 0,4% din PIB. Ceea ce inseamna ca Guvernul va trebui sa reduca cheltuielile bugetare cu cca 1,5% din PIB.

Cu alte cuvinte, in anul 2012, pentru incadrarea in prevederile Tratatului, ar trebui sa taiem din buget cam 2 miliarde de euro! Daca adaugam la asta faptul ca Romania plateste ca dobanzi la datoria publica de peste alte 2 miliarde de euro, resulta ca sectorul public ar fi intr-o subfinantare dramatica, de nesuportat.

Situatia nu va fi sensibil diferita in 2013. Cu atat mai mult cu cat, chiar si fara sa mai taiem nimic din cheltuieli, bugetul public al anului 2012 este in stare de soc. Ideea ca in anul 2013 cheltuielile vor fi mai mici ca in anul 2012 nu este usor de luat si nu e o tema de laudarosenie internationala, ci un dureros subiect de politica interna.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-