Published On: joi, Feb 9th, 2012

Tristetea orasului

Share This
Tags

Vine feciorul meu acasa. Dupa binetele de rigoare, cade pe ganduri. Are un aer preocupat. In cele din urma, da glas framantarilor sale. “-Orasul e trist!”, spune. Da, orasul nostru este trist. Afirmatia mi se pare adevarata.

In 1988, cand ne-am mutat in alta zona, orasul era viu, vesel, exuberant. Ce mai de copii alergau pe scarile blocurilor, ce mai de mingi aruncate prin balcoane, ce mai de geamuri sparte, ce mai de reprosuri, certuri, apostrofari, ce mai de dialoguri strigate din rarunchi intre mamitica de la sase, din balcon, si zgamboiul cu nasul vanat, pocnit, cu naduf, pe chestie de fault ori hent nesanctionate de “arbitru”! Aia era viata, ce mai!  Harmalaia se stingea, hat colo pe intunecime, cand tatici si mamici strigau disperati de pe la balcoane, dupa plodarimea nesatula de alergat dupa mingi de cauciuc pe jumate dezumflate.

Ma uit acum! Pe scara noastra este un singur copil. De multe ori il vad stingher, singur in mijlocul parcarii, stand pe ganduri, precum cel de la Hamangia, asteptand un confrate de varsta si nazbatii, care intarzie sa apara.

Da, orasul e trist. Prin arterele sale nu mai curge sangele vital al activitatii frenetice. Dimineata, nu mai suna nicio sirena care sa cheme muncitorii la uzina. Care uzina? Ce uzina?

In locul fabricii “Stanca” – hipermagazin. Dincolo, in locul Laminorului de sarma, trei supermagazine. Unde este clasa muncitoare?!

Orasul e trist! Chiar daca locuintele debordeaza de o aparenta bunastare: termopane cat cuprinde, instalatii de climatizare, izolatii termice. In parcari, masinile care mai de care mai fitoase se inghesuie ca fasolea in sac. Degeaba! Orasul este tot trist!

Degeaba se sforteaza edilii sa-i dea fata noua cetatii Ibrail, strazi reabilitate, parcari peste parcari, linii de tramvai reinnoite. Parca toate sunt in zadar! Viata urbei, frumusetea urbei, e data de oameni, de copiii cei nazdravani si neastamparati, de poznele lor de care parca am uitat cu totul.

In aceasta atmosfera lanceda, nefireasca, o intrebare ma bantuie: Urbea noastra, cetatea Ibrailei, va reinvia candva, se va inveseli vreodata?! Cine poate sti?

Jenica Chiriac

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-