Published On: lun, Feb 20th, 2012

Tratatul de stabilitate – De ce Romania nu poate, ca atare, aplica Art. 3.1.a.

Share This
Tags

*Care este metodologia omologata de calcul a deficitului structural?

Sa ne referim, mai intai, la chestiunea de natura tehnica, cea privind prevederile Pactului bugetar, parte a Tratatului. Abordarea de natura politica trebuie sa fie o consecinta a intelegerii corecte a implicatiilor de natura economica.

In aceasta privinta nu am avut deloc sentimentul ca cei care au semnat Protocolul de sustinere a semnarii Tratatului au avut la indemana vreo evaluare sau ca Guvernul ar fi facut vreuna. Nu am intalnit in nicio declaratie a guvernantilor (printre care includ si pe presedinte) cea mai mica referire la existenta vreunei evaluari de acest fel.

Se invoca, in permanenta, necesitatea consolidarii fiscale si combaterea populismului, obiective pe care le impartasesc in totalitate. Dar nu poti pleca la cruciada doar facand cruci peste cruci. Mai trebuie sa stii si cu ce instrumente mergi la lupta. Altminteri vei avea soarta cruciadei copiilor.

Articolul 3 din Tratat, privind Pactul bugetar, pune in discutie trei conditionalitati, privind soldul bugetar ori pe cel structural. Cea dintai conditionalitate se refera la necesitatea asigurarii unei pozitii bugetare ecchilibrate ori excedentare. Ceea ce inseamna ca soldurile adunate ale bugetului de stat, ale bugetului de pensii, ale celui de sanatate, ale celor ale diferitelor autoritati finantate partial de la buget (cum ar fi universitatile), ale companiei de drumuri etc.etc. trebuie sa fie pozitive.

Aceasta optiune este imposibil de indeplinit de catre Romania in orizontul anilor 2015 (banuiesc ca asta inseamna termen mediu in intelesul Tratatului). Fireste ca administratia poate decide un buget cu deficit 0 sau excedentar, insa efectele asupra sectorului public din Romania ar fi dramatice.

Sa ma explic. In anii ce vor urma, din cauza evolutiei accelerate a datoriei publice, cheltuielile bugetare legate de datoria publica se vor mentine la un nivel de 1,5 – 2% din PIB. Aceasta inseamna ca un deficit zero presupune, de fapt, in ce priveste finantarea sectorului public, un excedent de 1,5 – 2%. A nu utilize toate veniturile bugetare pentru modernizarea educatiei, a sanatatii ori pentru infrastructura ar fi un gest de iresponsabilitate. Din aceasta perspectiva, deficitul bugetului consolidat ar trebui sa fie macar egal cu cheltuielile cu dobanzile la datoria publica.

Avem, in aceasta privinta, o nuantare pe care o prevede alineatul urmator, care spune ca „regula prevazuta la litera (a) (cea privind deficitul bugetar – n.n.) se considera respectata daca soldul structural anual al administratiei publice respecta obiectivul pe termen mediu specific tarii respective, astfel cum este definit in Pactul de stabilitate si de crestere revizuit, cu o limita inferioara a deficitului structural de 0,5 % din produsul intern brut, la preturile pietei.”

Aici trebuie sa zabovim putin. Acest indicator economic, numit „sold structural anual” sau, cum i se mai spune „deficit structural”, este un indicator complex, prea putin utilizat pana acum si, din pacate, cu o metologie neunitara.

Pentru a vedea cat de diferite pot fi modalitatile de calcul ale deficitului structural, sa vedem care au fost evaluarile pentru Romania in ultimii ani, oferite de Comisia Europeana (cum rezulta din Raportul Consiliului Fiscal din martie 2011)  si de Fondul Monetar International (World Economic Outlook Database, septembrie 2011):

UM – % PIB          Comisia Europeana     FMI

2005                           – 2,3                        -  1,7

2006                          – 4,4                        -  3,2

2007                          – 5,1                        -  5,38

2008                          – 8,9                        -  7,7

2009                          – 8,6                        -  7.0

2010    (estimari)      – 6,1                        – 5,2

Iata, asadar, ca diferentele sunt mari, daca avem in vedere ca ele depasesc marja de 0,5% prevazuta in Tratat. De altfel, in intalnirea pe care am avut-o cu delegatia FMI si CE, cuprilejul ultimei evaluari, din ianuarie, a Acordului, reprezentantii celor doua institutii au recunoscut ca metologiile nu sunt, inca, unitare si omologate ca atare de Comisia Europeana.

In comentariul urmator, vom incerca, totusi, sa definim deficitul structural, intr-o forma simplificata, astfel incat aceasta definire sa poata fi utilizata in dezbaterea publica si sa ne ajute sa intelegem implicatiile Tratatului.

Comentarii

comentariu

About the Author

-