Published On: vin, Feb 17th, 2012

Situatii de urgenta

Share This
Tags

Gestionarea crizei generate de viscol si nameti ne-a demonstrat o data in plus, – daca mai era nevoie, – cat de departe suntem noi de a putea face fata unor situatii de urgenta.

De cate ori auzim afrimatia ca nu stiu ce autoritate locala ori centrala a fost surprinsa complet nepregatita sa faca fata unei calamitati naturale?

Inundatii ne-au incercat cam in fiecare an, in iarna asta ne-am confruntat cu nameti si viscole demne, mai degraba, de Siberia ruseasca. Cutremurele s-au cam inmultit si dupa ciclicitatea acestor fenomene telurice nu se stie pe cand ne va scutura unul major, de talia celui din 1977!

Fenomenele naturale extreme nu asteapta aprobare de sus, adica de la Guvern ori de la Parlament. Ele se produc, de regula, cand te astepti mai putin. O minima prudenta ne-ar indemna sa fim cu mai multa bagare de seama. Iarna sa fim pregatiti a infrunta geruri aprige, ninsori abundente, viscole nimicitoare. Spre primavara, s-ar cuveni sa preintampinam inundatii, alunecari de teren si altele asemenea. Cat despre cutremure, acestea ne pot lovi oricand.

Managementul situatiilor de urgenta sa contina, dupa parerea noastra, doua laturi distincte, pe de o parte prevenirea unor urmari grave si pe de alta parte modul de actiune din timpul calamitatii si de dupa. Se face ceva, la noi, in acest sens? Aproape nimic!

Spre exemplificare putem spune ca formarea nametilor de catre vanturile iernii poate fi diminuata prin folosirea parazapezilor montate de-a lungul drumurilor, iar la sate prin sadirea unor liziere de protectie in calea crivatului. Si unele, si altele, au existat intr-o vreme, si-mi amintesc de acele garduri din fasii de tabla verticale, pe langa care vantul ingramadea nametele, iertand, in acest fel, calea rutiera.

Cat despre lizierele de padure, pe unde or fi existand, probabil au cazut victime sigure ale topoarelor si drujbelor autohtone.

Efectele dezastruoase ale inundatiilor pot fi diminuate prin regularizari de rauri, prin indiguiri facute cu cap, prin desecari si altele asemenea. Chiar si prin amenajarea, intretinerea, decolmatarea banalelor santulete de pe marginea ulitelor satesti.

Vedeti dvs., pentru toate acestea se cere un oarece efort financiar, se cer puse la treaba capetele destepte ale unor specialisti hidrologi. Si cine are interesul?! Nimeni! Toti decidentii politici, ori de stat au alte griji mult mai mari, cum sa faca, cum sa dreaga pentru a se imbogati cat mai lesne si cat mai degraba.

Tara?! Ce-i aceea “tara”? Interesul public?! Ce-i acela? Pragmatismul capitalismului salbatic ii indeamna sa persevereze intru acumularea de beneficii, ca nu se stie cum se intoarce roata.

Jenica Chiriac

Comentarii

comentariu

About the Author

-