Published On: lun, Feb 13th, 2012

Sfarsitul tranzitiei nu inseamna trecerea de la epoca baietilor destepti la epoca baietilor tunsi

Share This
Tags

M-am nascut in ziua de 25 iulie 1958, la orele doua dupa amiaza. Acesta este unul dintre cele mai importante momente din istoria recenta a Romaniei, fireste, nu din motivul ca eu am vazut atunci lumina zilei. Exact in acea zi si la acea ora, la Palatul Elisabeta din Bucuresti, Gheorghe Gheorghiu Dej, pe atunci secretarul general al PCR, deschidea receptia in onoarea ultimului escadron al Armatei Rosii care parasea teritoriul tarii noastre.

S-ar putea spune ca am refuzat sa ma nasc pana ce rusii nu au parasit Romania, precum pruncul cel incapatanat din basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte al lui Petre Ispirescu. Ceea ce, insa, am inteles mai tarziu, a fost faptul ca, desi Armata Rosie a plecat atunci, secera si ciocanul au ramas, totusi, adanc infipte in tencuieli, pe frontispicii, si intiparite, ca un stigmat fumegand, pe fruntile noastre.

Apartin generatiei triste, nascute dupa razboi. In copilaria mea se vorbea in soapta, de frica Securitatii. In adolescenta mea, eram sfatuiti sa nu mergem la Biblioteca Franceza ori la Biblioteca Americana, pentru ca vom fi inseriati de Securitate.

Am aflat abia dupa 1989 cine erau turnatorii din seria mea de la facultate. Fiecare grupa avea cel putin un turnator. Am avut masina de scris si atunci cand dactilografiam inchideam ferestrele, de frica sa nu afle vecinii si sa ma parasca, pentru ca nu aveai voie sa ai nici un instrument de multiplicat fara incuviintarea Militiei.

In 1982, Securitatea a cerut sa fiu dat afara din facultate, pentru ca scriam texte cu teme ireverentioase la adresa regimului. In 21 decembrie 1989 i-am vazut, cu uniformele lor impecabile, cu scuturile de sticla si cu caschetele albe. Atunci cand am fost arestat, am vazut camerele de tortura din sediile lor din strada Eforie.

Dupa 1989, i-am vazut pe unii dintre ei in fruntea tarii. Am auzit ca formeaza partide ori le infiltreaza. Am auzit ca isi reconstruiesc retelele. Nu cunosc pe niciunul dintre ei, cu exceptia directorilor, care au primit votul in Parlament, dar am auzit ca unii dintre ei, care ma asculta fara mandat, ma cunosc foarte bine.

Am auzit ca majoritatea anchetelor procuraturii au la baza interceptari telefonice ori ambientale. Am auzit ca exista ofiteri acoperiti peste tot, inclusiv in presa, printre judecatori si procurori, printre oamenii politici. Am auzit ca serviciile de informatii externe si reprezentantele diplomatice pun umarul la castigarea alegerilor cu ajutorul voturilor romanilor din strainatate. Am auzit ca se fac tot felul de dosare cu care se santajeaza oameni politici.

Am auzit tot felul de lucruri. Nu stiu daca ele sunt si adevarate. Nu mai vreau, insa, sa aud astfel de lucruri. Nu mai vreau ca in tara mea sa mai existe psihoza fratelui mai mare care ne asculta prin perete, care ne priveste prin gaura cheii si care ne rescrie biografiile. Apartin generatiei triste nascute dupa razboi.

Nu ne-am nascut liberi. Sub Gheorghiu Dej, sub Ceausescu, sub Iliescu si sub Basescu am dat cincizeci de ani din viata mea, fara sa traiesc, cu adevarat, liber. Generatia mea se apropie de liman. Vreau ca reprezentantii ei sa aiba macar prilejul de a muri liberi.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-