Published On: mie, Feb 22nd, 2012

O demisie exemplara

Share This
Tags

O stire de senzatie, presedintele Germaniei a demisionat. Daca te uiti la motivatia gestului, exprimata explicit, constati ca factorul determinant l-a constituit degradarea increderii populatiei in institutia prezidentiala. Frumos si exemplar gest!

Interesante sunt variantele avansate de analisti. Una trateaza demisia ca fiind un act de onoare, pedaleaza pe calitatile umane ale presedintelui german.

Se sugereaza faptul ca, fiind la curent cu evolutia increderii populatiei relevata in sondajele de opinie, presedintele a considerat ca cel mai bun lucru este sa-si dea demisia, castigand astfel un plus de simpatie. Varianta pare sa se sustina si de evolutiile oficiale, in special de declaratia, altminteri succinta, de la televiziune.

A doua varianta merge pe ideea ca presedintele, cunoscand bine legislatia germana si anume capacitatea Justitiei de a-l suspenda din functie pentru a putea fi urmarit penal, a evitat “la mustata” o asemenea eventualitate degradanta si injositoare, ceea ce pare destul de verosimil.

Indiferent de motivatiile sale, anume taria de caracter, calitatile umane, regretul si pocainta pentru fapte reprobabile ori, din contra, lasitatea, frica de consecinte daunatoare pentru imaginea sa publica, o certitudine ramane, si-a dat demisia.

Se stie ca oriunde in lume demisia este un act de vointa unilateral, renuntarea la o demnitate publica neavand nevoie de nicio aprobare.

In fine, o anume comparatie intre Germania si Romania se pare ca este net in defavoarea noastra. Tot analistii la care ne-am raportat de la inceput emit ipoteza potrivit careia statul german este, cu adevarat, de drept, acolo puterea legii este precumpanitoare in raport cu politicul, pe cand la noi lucrurile stau tocmai invers.

Si, se mai pare ca preponderenta politicului fata de Justitie este sustinuta fatis de insasi legislatia romaneasca, de prevederile constitutionale, de alte legi si regulamente, de imunitati supradimensionate, de termene de prescriptie ale unor infractiuni.

Asa stand lucrurile ne putem, pe drept, intreba, pe cand legislatia romaneasca va deveni, cu adevarat, europeana, pe cand statul de drept clamat de o propaganda gaunoasa va deveni, cu adevarat, de drept, pe cand legile noastre vor avea formulari clare, neechivoce, care lasa locul la interpretari, la gasirea acelor chichite avocatesti in avantajul infractorilor de drept comun?!

Jenica Chiriac

Comentarii

comentariu

About the Author

-