Published On: vin, Feb 3rd, 2012

De la incrancenare la ura

Share This
Tags

Nu poti trece cu indiferenta pe langa manifestantii din Piata Universitatii, decat daca esti direct incriminat si te faci a nu vedea “barna din ochiul propriu”.

Acei oameni sunt manati, in protestele lor, de o puternica determinare, convingerile lor sunt clar formulate, au inteles de unde vine tot raul si nu doresc altceva decat o revenire la normalitate, vor sa li se recunoasca demnitatea terfelita, calcata, cu dispret, in picioare incaltate in botine aurite.

Nu! Daca ai un minim de bun-simt, daca incerci macar sa te substitui lor, sentimentelor lor, trairilor lor, nu poti trece indiferent pe langa sacrificiul lor. Este un sacrificiu acela de a-si abandona linistea caminului conjugal, caldurica dulce a cuibului pentru a veni, seara de seara, zi de zi, pe vifornita si geruri crancene pentru o idee, pentru un ideal.

Participantii activi la proteste afirma ca acolo, in acea solidaritate constituita ad-hoc, simt o descarcare de energii negative ca un cazan aflat sub presiune exploziva, caruia i s-a deschis o supapa prin care tasnesc toate frustrarile, toate umilintele, toate nedreptatile. Mai afirma acestia ca nu incrancenarea ii mana, ca nu de ura sunt motivati. Or, aceasta afirmatie o consider fundamentala. De ce sa nu recunoastem ca drumul de la incrancenare, trecand prin ura, nu poate duce decat la violenta nestapanita, necontrolata.

Personal, pana la declansarea acestor miscari de strada, m-am surprins, de mai multe ori, reactionand cu o violenta si o ura disproportionata fata de acte minore.

Toate aceste manifestari s-au constituit, la vremea lor, in mici “supape” de descarcare a suprapresiunii frustrarilor acumulate in timp.

De aceea zic, nesimtirea, lipsa de reactie corespunzatoare a celor vizati de vociferarile celor din Piata poate declansa ceea ce nu ne dorim in niciun caz, anume acea trecere de la incrancenare la ura nestapanita si apoi la violenta necontrolata, Doamne apara si pazeste!

Treziti-va, cei cu musca pe caciula, treziti-va pana nu este prea tarziu!

Jenica Chiriac

Comentarii

comentariu

About the Author

-