Published On: mie, Feb 22nd, 2012

Cine n-are un batran…

Share This
Tags

Prin anii optzeci, cand problemele legate de aprovizionare intrasera intr-o etapa de dificultate sporita si cozile devenisera un modus vivendi, in adevar, vorba “Cine n-are un batran, sa-l cumpere” trecuse deja de sensul sau metaforic la unul de necesitate pragmatica.

Doar cine avea, in familie, un pensionar, o bunica, un bunic, se putea socoti fericit, caci la cozile cele grozave unde se statea ore si ore in sir vedeai, de regula, oameni in varsta cu cate un copil de mana. Era obiceiul ca si cei mici sa capete o punga de tacamuri de pui, fratii Petreus (in argoul vremii!).

Astazi nu se mai pune problema!

Acum, batranii au devenit povara natiunii, ei sunt omul cel gras cocotat in spatele unui sfrijit de bugetar. Au devenit numere intr-o statistica care-i socoate majoritari si o povara greu de suportat in bugetul asigurarilor sociale. Unii politicieni i-au etichetat de cersetori.

Nu de mila pensionarilor m-am apucat de prezenta, caci, in adevar, viata lor a devenit un calvar, o grija perpetua pentru ziua de maine, o teama maladiva ca se vor trezi cu subventia diminuata drastic ori anulata. Nu de aia scriu acuma!

Ma incearca o anume ingrijorare ca experienta celor de varsta a treia se pierde in van. Este de la sine stiut ca in 30-40 de ani de viata activa se acumuleaza o experienta profesionala, se ajunge la o esentializare a informatiei, se dobandesc asemenea abilitati, competente, expertiza in domeniul fiecaruia de activitate, care, din pacate, nu-si gasesc nicio valorizare.

De regula, pensionarul pleaca cu tot bagajul sau de experienta, nimeni nu mai da doi bani pe el; tinerii se considera aprioric desteptii pamantului, socot ca ei au descoperit si roata, si focul. Si se mai stie ca nestiinta imberbilor, de multe ori, aduce prejudicii progresului in domeniu.

Sunt de parere ca tineretului ii sunt caracteristice entuziasmul, puterea de munca, inteligenta, memoria neafectata de scleroza, dorinta de afirmare profesionala, dar si conceptia ca tot ce zboara se mananca.

Si atunci intreb, nu ar fi de o mie de ori mai eficienta o colaborare tanar-batran? In sensul ca pe langa orice institutie, intreprindere , firma, etc. sa se instituie, nu neaparat un sfat al batranilor in sensul sau clasic, dar o forma de colaborare in care cei cu experienta dobandita sa fie acceptati cu rol de consiliere?

Nu propun ca batranii sa aiba rol de decizie. Cred, insa, ca expertiza lor, gandirea lor asezata imbinata cu entuziasmul si efervescenta tineretii pot aduce un plus de beneficiu in planul progresului social si economic.

Nu (un NU hotarat!) ca cel ce are un batran sa-l vanda pe nimica. Da (un DA hotarat!) celui ce n-are un batran sa-l cumpere pe bani grei.

Jenica Chiriac

Comentarii

comentariu

About the Author

-