Published On: lun, Feb 27th, 2012

99 de ani de la nasterea sculptorului Vida Gheza

Share This
Tags

Nascut intr-o familie de mineri, dintr-o zona cu un bogat climat artistic, incepe sa sculpteze ca autodidact. Convingerile politice il fac sa plece ca voluntar in Spania, de partea revolutiei (1936), dupa care, in drum spre patrie, poposeste in mai multe muzee din Europa. Debuteaza la o expozitie colectiva din orasul natal, Baia-Mare (1937), studiind apoi sistematic sculptura la Budapesta (1942-1944). Din 1953, este prezent la numeroase expozitii din tara si strainatate.

In 1958 participa la Bienala de la Venetia si la Expozitia de arta a tarilor socialiste la Moscova. Este distins cu Premiul de Stat, in 1953; titlul de artist al poporului in 1964; Premiul Comitetului de Stat pentru Cultura si Arta in 1971. Autor al monumentelor de la Carei, Moisei si Sfatul batranilor din Baia Mare. In Monumentul de la Moisei artistul face o sinteza a spiritualitatii romanesti atingand acea tensiune unica la care s-a afirmat vocatia ordinii, a echilibrului psihic si cosmic, a locului impregnat decisiv de umanitate, din sanctuarele dacice sau din spatiile de evocare brancusiene.

Cele 12 coloane, dispuse circular, reprezinta maramureseni sau fiinte din mitologia locala. Un subtil joc al fortelor centripetale aduna aici datele vietii spirituale, in vreme ce tensiunile centrifugale extind nemasurat hotarele acestui loc in care se glorifica eroii maramureseni. Marea sa capacitate de a observa si inregistra faptele si evenimentele si de a le proiecta intr-o larga deschidere filosofica o demonstreaza si compozitia Sfatul batranilor. Artistul alege din viata satului, dintr-o civilizatie straveche si perfect implinita, un moment grav si solemn.

Batranii, asezati pe bancile de lemn, isi plaseaza sfatul in punctul crucial al existentei obstei. Clipa lor de reflectie vizeaza concretul vietii cotidiene, dar integreaza experientele tuturor inaintasilor lor. Oamenii acestia cu trasaturi puternic marcate de vreme, cu o liniste ciudata in atitudini si in expresia figurii, ascund un freamat interior, un orizont bogat in idei si sentimente.

Ei vin spre noi cu clipa lor de adanca judecata a lucrurilor, fixand un model moral al abordarii lumii, intruparea intelepciunii active. O acuta stare imaginativa amplifica in modul cel mai deplin operant semnificatia lucrurilor si evenimenelor. Din regnuri artistul retine esente carora le da, pentru a le pastra caracterul concret, o paradoxala identitate mitologica.

Asistam la nasterea unor opere cum sunt Omul apelor; Omul noptii; Omul padurii, cu o bogata sarcina metaforica, inclusa si in structura monumentului de la Moisei. O secventa fantastica, in care un balaur, expresie a brutalitatii imprevizibile, a fortei obscure a elementelor naturale, este calarit de un salomonar, simbol al prezentei rationale a omului, ii prilejuieste o compozitie ca Solomonarul.

Sculptorul strabate padurile, apele si muntii, loc prin excelenta al faunei mitice, dar coboara si in subteranele minelor, surprinzand secvente de munca – precum acel Sir de Mineri calatorind cu vagonetul – sau duhuri apartinand aceluiasi nivel al imaginarului (Valva minei; Priculiciul minei). Dincolo de fascinatia imediata a reprezentarilor fantastice, descoperim aceeasi nevoie de a inscrie tot ce apartine umanului intr-o legitate care sa acorde individualitate unui univers.

Artistul creeaza totodata si lucrari ca Buciumasul; Odihna; Dans din Oas sau Horitoarea si Carnavalul, tocmai pentru ca, toate, apartin aceleiasi viziuni, dominate de observarea unor crampeie de viata. Sculptorul stie sa-si aleaga trunchiurile, luandu-si-le ca aliat, intr-un sens care depaseste stricta exploatare a torsiunilor, a nervurilor si stratificarilor, ajungand la deplina sensibilizare a substantei lemnoase, la o comunicare cu materialul putin obisnuita.

Taieturile sigure, largi, anima suprafata lemnului, accentuand volumele, dandu-le pregnanta. Sculpturile sale nu trebuie sa faca efortul de a se integra, in ambianta, provocand-o. Ele poarta o monumentalitate anume, au o organizare volumetrica ce functioneaza deplin in spatiul pe care il propune substanta operei.

Comentarii

comentariu

About the Author

-