Published On: Soare, Feb 26th, 2012

72 de ani de la moartea marelui Tonitza

Share This
Tags

Pictorul Nicolae Tonitza s-a nascut la Barlad, la 13 aprilie 1886.

A urmat cursurile gimnaziale la Scoala “Manolache K. Epureanu” din orasul natal. In 1902, s-a inscris la Scoala de Arte Frumoase din Iasi, fiind coleg, printre altii, cu Stefan Dimitrescu si Ion Secosanu.

Artistul, student fiind, s-a numarat printre sustinatorii taranilor rasculati in 1907, retragandu-se in aceste imprejurari de la Academia din Iasi, fara a-si lua examenul de absolvire (diploma de absolvire obtinand-o in 1912). Si-a continuat studiile la Munchen, unde in 1908 a fost admis la Academia regala bavareza de arte frumoase. Expune la Galeria Kunstverein (Munchen), trimite caricaturi la revista “Furnica” si articolul “Importanta criticii de arta” la revista “Arta romana” din Iasi, care reprezinta debutul sau in publicistica. In anul 1909 calatoreste in Italia si Franta.

Intre 1909 si 1911 s-a aflat la Paris, unde a frecventat ateliere si a facut studii dupa pictori celebri. In timpul studiilor a participat la zugravirea unor biserici, din acesti ani neramanand decat putine lucrari, realizate cu o stiinta exacta, fara acea libertate care ii va caracteriza lucrarile de maturitate.

A colaborat cu desene si articole la diferite reviste ale vremii si a publicat lucrari de grafica militanta in reviste de orientare progresista.

Intors in tara, in 1911, pictorul se concentreaza asupra unui bogat univers de subiecte raportate la existenta umana, realizand seria de lucrari intitulata “Din viata celor umili”.

Participa la expozitia “Tinerimii artistice” si zugraveste bisericile din Scorteni, Siliste, Poeni, Valeni. In 1913 se casatoreste cu Ecaterina Climescu cu care va avea doi copii, Catrina si Petru. Din cauze economice renunta la pictura cativa ani si lucreaza ca redactor la ziarul “Iasul”. In 1916 expune la Bucuresti 94 de picturi si desene, impreuna cu Stefan Dimitrescu.

Este trimis pe front, unde cade prizonier in luptele de la Turtucaia si este trimis in lagarul de prizonieri de la Kirjali (Bulgaria). Dupa Primul Razboi Mondial se stabileste la Bucuresti, iar intre anii 1921-1924 locuieste la Valenii de Munte.

In 1925 a intemeiat “Grupul celor patru”, alaturi de Oscar Han, Francisc Sirato si Stefan Dimitrescu.

Primele picturi ale lui Tonitza denota ecouri impresioniste (“Jucatorul de sah”), apoi, sub influenta lui Stefan Luchian, se va remarca printr-o deosebita forta cromatica, exaltata de lirism, calda si generoasa, unele din tendinte fiind catre o pictura expresionista.

Arta, in conceptia pictorului, are un rol “educator” al sensibilitatii si “instructor” al mintii, “artistul trebuie sa fie un profet al neamului sau”. Pictura sa este luminoasa, inventiva si plina de farmec, calitati care il impun pe Tonitza ca pe unul dintre cei mai valorosi artisti din secolul al XX-lea.

In lucrarile sale se observa inclinatia pentru decorativism, acestea fiind naturi statice (“Vas cu trandafiri”, 1927-1929; “Natura statica cu icoana”, 1927-1928), scene de interior (“Cerdacul”, 1924; “Vatra”, 1925), nuduri (“Nud la malul marii”; “Nud”, 1926), peisaje (“Peisaj bucurestean”, 1925; “Vedere din Bucuresti, iarna”, 1925), peisaje dobrogene, portrete de copii (“Fata padurarului”, 1924; “Katiuska lipoveanca”; “Cap de copil”), de clovni (“Pagliaccio”, “Clovn”), portrete si autoportrete (“Portretul lui Gala Galaction”, 1921; “Autoportret”, 1923).

A expus si in strainatate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). In anul 1933 a ocupat catedra de pictura la Academia de Arte Frumoase din Iasi, ramasa vacanta in urma decesului lui Stefan Dimitrescu, iar in 1937 devine rector al Academiei.

Tudor Arghezi scria despre el, ca om si artist: “Tonitza nu mai e un nume cu pronume. As zice ca el e un cuvant activ complex concentrat; mare in toate componentele lui, vocatie, inima, har, exceptional orchestrate. Pensula lui suava spune, gandeste si canta…”.

S-a stins din viata la 26 februarie 1940, in Bucuresti.

Comentarii

comentariu

About the Author

-