Published On: mar, Ian 3rd, 2012

Neincrederea

Share This
Tags

Grea boala sociala si neincrederea asta! S-a insinuat in sufletele romanilor in cele doua decenii si ceva de la “evenimente”. Atunci, in anii nouazeci, speranta a fost mare. S-a crezut ca va curge lapte si miere, ca s-a terminat cu toate neajunsurile socialiste, cu oprelistile transfrontaliere, cu lipsurile de tot felul, cu galantare batute de vantul saraciei, cu limbajul de lemn, cu telegrame de felicitare, cu invatamantul ideologic, cu politizarea pe verticala ca si pe orizontala.

In adevar, la inceputurile sale, capitalismul redescoperit, readaptat, reconstruit din temelii, s-a dovedit mai bun decat socialismul. Doar din lista de mai sus au fost o seama de realizari. In spirit de obiectivitate se cuvine a recunoaste libertatea de miscare, – poate chiar prea multa, – care a permis exodul romanilor peste frontarii. Mai apoi, libertatea de expresie. Aici, se constata o anume frana atunci cand nu se canta in struna o anume Putere. Cat priveste nivelul de trai al celor multi, degradarea, scaderea puterii de cumparare s-a inscris ca o constanta. Asa-zisa grija fata de om s-a dovedit a fi o himera.

Din acest motiv principal, neincrederea in clasa politica s-a manifestat in absenteismul constant crescator la urne.

O oarece parte a populatiei s-a indreptat atunci spre sindicate. S-a activate, dar recunoastem, cu prea putina convingere, fara o implicare totala, fara solidaritate. Efectele nu au intarziat sa apara. Sindicalismul si-a tocit spiritual combativ, unii lideri au tadat lupta si, incet, dar sigur, s-a instalat, si aici, neincrederea.

Or, este de notorietate, neincrederea conduce ireversibil la lipsa de speranta. Si acest lucru, in planul vietii personale, are efecte dramatice. S-au inmultit sinuciderile, greva foamei ca masura extrema de protest, autoincendierile ori aruncarea, in gol, de la balconul Parlamentului. Neincrederea “omoara” speranta!

Jenica Chiriac

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-