Published On: mar, Ian 10th, 2012

Iertarea

Share This
Tags

Intr-o carte (roman) asistam la o situatie de viata, altminteri destul de comuna. Bunaoara, o fata de oameni cu frica de Dumnezeu se indragosteste de un tanar elev la Academia Militara. Tatal nu are nimic de obiectat, ba dimpotriva, incurajeaza idila, avand si oarece temeiuri de speranta pentru viitorul odraslei sale.

In fine, cadetul finalizeaza studiile, este avansat locotenent si repartizat la o unitate militara din alta localitate. Se desparte de iubirea vietii lui cu ample juraminte de credinta, promite corespondenta zilnica si, inceput, se tine de cuvant. Cum ochii ce nu se vad se uita, locotenentul nostru o rareste din scrisori pana la abandonul total.

Si tot asa cum se intampla adesea, tanara sedusa  si abandonata isi ia lumea in cap, fuge de acasa si traieste un timp, in mod clandestin, cu dragostea vietii ei.

Si tot cum se intampla adesea, relatia se stinge treptat ca un foc de paie, nesustinut de o tarie de sentiment si caracter. Fata, de rusine, ramane de izbeliste prin lumi straine si se lupta sa supravietuiasca.

Vremea trece, lupta cu viata cea neinduratoare isi pune amprenta pe sanatatea sa; bolile si saracia o napadesc; regretele si rusinea ii apasa greu sufletul dezarticulat. Mama sa, de suparare si inima rea, se stinge prematur.

Un unchi dupa tata, om cu vederi mai liberale, vrea sa impace pe tata cu fiica sa de sange. N-are succes! Tatal invoca onoarea sa terfelita in noroi, pune mai presus de dragostea paterna o presupusa autoritate morala capatata in comunitate.

Iata cum o trufie prost inteleasa, o onoare voit exagerata, o judecata partinitoare a comunitatii impiedica sa se manifeste iertarea paterna caci, orice s-ar fi putut intampla, “sangele apa nu se face”.

Morala: Sa invatam lectia iertarii. Pana nu este prea tarziu!

Jenica Chiriac

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-