Published On: joi, Dec 15th, 2011
Fără categorie | By admin

Speranta n-ar trebui sa moara

Share This
Tags

La poarta marelui Combinat de la Galati. Reportaj TV. Oameni de toata mana, muncitori pe platforma sunt chestionati pe marginea problemelor curente. Se pare – deduc din intrebari si raspunsuri – ca oamenii sunt nemultumiti de salarii, au initiat niste actiuni revendicative.

Un jurist bagacios da explicatii ample, sustine ca administratia Combinatului a refuzat sa negocieze cu sindicatele. Semn rau si ingrijorator! Afirma ca s-a solicitat alcatuirea unor echipe formate din reprezentantii muncitorimii, alesi in adunari generale ale salariatilor. Omul nostru sustine ca s-au format asemenea echipe, ca cei propusi si votati in adunari ad-hoc pe la portile unitatii nu au girul sindicatelor. Repet, semn rau si ingrijorator!

Reporterul insista, vorbeste cu oricine este dispus la dialog. Are un set de intrebari gandite, probabil, dinainte. Da peste o doamna cazuta grav in neincredere, in lipsa de speranta. Este, ca toata lumea intervievata, ingrijorata de evolutiile ulterioare.

Un tip da masura constiintei sale de clasa, socoate, dupa parerea lui, ca esecurile in negocierile pentru obtinerea unor drepturi salariale stau in lipsa de unitate a angajatilor. Exprima dezamagirea personala, incheie cu un comentariu mai mult decat concludent: “daca eram mineri nu pateam asemenea necazuri”.

Reporterul, si-l felicit pentru asta, doreste sa afle parerea oamenilor fata de sfatul sefului statului, care s-ar fi exprimat de maniera “stati bland, oameni buni, nu va ambalati cu revendicari, patronul s-ar putea supara, isii a “jucariile” si pleaca”. (Cer scuze! Citatul este interpretat, la mana a doua, dupa cele afirmate de reporter).

Acest sfat m-a aruncat intr-o adanca nedumerire. Al cui presedinte este, al al romanilor care l-au ales, sau al patronilor?!

Jenica Chiriac

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-