Published On: vin, Dec 2nd, 2011

Revista “22″ / Cine-a tras in voi?

Share This
Tags

Va amintiti, nu-i asa, de distihul plin de dramatism si insetat de dreptate: ”21 – 22 / Cine-a tras in noi?” Tot asa cum, multi dintre noi ne amintim de Revista “22″, asa cum era la inceputul anilor 90, o reduta a luptei impotriva dictaturilor de tot felul, un avanpost al tentativelor de demantelare a structurilor comuniste si de propovaduire a binefacerilor statului de drept. Gazetarii de atunci erau in primele randuri ale societatii civile, atata cata se infiripase.

Ce s-a intamplat, oare, de atunci? Cum e posibil ca aceasta revista sa-si renege propriul trecut si sa se aseze nesmintit in randul apologetilor unui om politic (unii ii spun, cu admiratie, animal politic) caruia ii lauda fanteziile si ii ingaduie naravurile cu  o osardie demna de o cauza mai nobila? Tot ce spune el (scuzati litera mica de la pronumele personal) e mai presus de orice indoiala. Tot ce spun altii, altminteri decat domnia sa, sunt ticalosii, rataciri ale mintii. Nu exista decat o singura prezumtie, aceea de infailibilitate si de inteligenta politica, care apartin, va imaginati, conducatorului iubit.

Iata un titlu din ultimul numar al revistei “22″: “Pastorii baietilor destepti”. Pe prima pagina, iata si pastorii sau, daca vreti, magii: Dan Ioan Popescu, Varujan Vosganian si Adriean Videanu, pe post de Gaspar, Melchior si Baltazar. Pozele, altminteri  frumos colorate, se lafaie pe prima pagina. Nu doresc sa comentez prezenta celor doi confrati ai mei magi in acest triptic. Interesant este, insa, cum am ajuns eu pastor de “baieti destepti”. Va imaginati cumva ca datorita vreunei dovezi ca as fi semnat vreun contract cu ei? Asi! In ce ma priveste, dovada indubitabila este o declaratie a presedintelui. Cum ca am tinut contractele la secret. E neaparat nevoie ca fotografia mea sa fie acolo, ca sa se lase impresia ca suntem toti la fel: negociem si semnam contracte in secret, refuzam sa dam date despre aceste contracte, de parca miliardele de terrawati/ora ai sistemului energetic national ar fi produsi de un ventilator, in propria camara, tutelam, cu seninatate si cu folos, intelegeri care pagubesc statul de sute de milioane de euro si scumpesc energia electrica a consumatorului roman.

Nu, stimata redactie. Imi pare rau ca trebuie sa va dezamagesc, nu suntem toti la fel. Nu toti facem asa! Faptul ca strategia PD, pe care jurnalistii de la “22” si-o insusesc deliberat, este de a murdari pe toata lumea pentru ca actualii guvernanti sa nu mai para, in fotografia de grup, atat de smoliti de pacate e una. Realitatea este, insa, din fericire pentru acest neam, alta.

Cred ca in legatura cu asa-zisul meu refuz de a anula contractele din cauza unei eventuale complicitati cu “baietii destepti” v-ati lamurit. Dupa ce a racnit ca din gura de sarpe, cerand anularea contractelor facute de ministrii dinaintea mea, idolul vostru recunoaste el insusi ca, in ce priveste contractele acestea (de data asta reinnoite de ai lui) lucrurile nu sunt asa de simple si cere ajutorul Comisiei Europene (!?!). Nu mai bine el si ai lui nu reinnoiau acele contracte si ele expirau toate la anul?

In legatura cu semnarea, de catre mine, in secret, de contracte de zeci sau de sute de milioane de euro, ceea ce a dus si la alaturarea mea in tripticul “magilor”, trebuie sa fii plecat foarte departe cu imaginatia incat sa poti crede asa ceva. Un astfel de contract se semneaza cu mandatarea Consiliului de administratie, cu viza departamentului juridic al ministerului pe mandatul respectiv si cu semnaturile olografe ale conducatorilor executivi ai companiei.  Iar ipoteza ca eu am semnat contracte in secret, ca Hidroelectrica, in consecinta, a livrat din 2009 fara sa stie de ce miliarde de kilowati/ora si ca, brusc, presedintele – si nu Parchetul General – a  aflat acest lucru in seara zilei de 24 noiembrie 2011 pare, mai degraba, o pagina din Vitelul de aur scris de Ilf si Petrov, decat o imprejurare credibila a zilelor noastre.

La fel si in ce priveste secretul strasnic cu care eu as fi inconjurat contractele existente. Pentru ce sa o fi facut? Pentru ce sa refuz sa transmit acele informatii in decembrie 2006? Nu semnasem eu contractele, presedintele oricum avea toate datele de la predecesorul meu, Codrut Seres, si, in plus, acelasi presedinte putea oricand sa ridice chestiunea in CSAT, unde eram amandoi membri, obligandu-ma sa le prezint. si de ce n-a spus nimic doi ani cat am fost ministrul energiei si inca trei ani dupa aceea, daca a fost asa afectat de ipoteticul meu refuz? Sa fie acest presedinte un om atat de sfios incat sa-si macine in singuratate si in tacere frustrarile?

De fapt, pierdem vremea. Cei de la Revista “22” stiu la fel de bine ca si mine ca toate astea sunt niste fantezii inventate de niste oameni cu musca pe caciula. Dar asa trebuie sa faca. Trebuie, adica, sa murdareasca pe cei care nu sunt de partea presedintelui. E ordin. Ma intreb, oare acesti jurnalisti chiar cred nestramutat in omul acesta? Sau o fac doar pentru comoditati de tot felul? Sper, spre binele lor, ca e varianta a doua, ar mai avea o sansa de izbavire.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-