Published On: mar, Dec 27th, 2011

Plugusor… brailean

Share This
Tags

Aho, aho, copii si frati,

Oare ce tuica imi dati?

Este o gluma! Una lansata de un concitadin, acum in preajma Anului Nou. Dar gluma nu este cu totul intamplatoare. Numai daca ne amintim ca, pe vremuri, erau niste crasme care desfaceau vinurile “cu burta”. Pentru mai tinerii nostri cititori. explicam ce insemna sa se consume vinul “cu burta”: carciumarii, buni la psihologia sociala, dar si experimentati pe problematica fiziologica a organismelor umane, stiau ca “o burta” are limitele ei si de capacitate (cilindrica!), dar si de defectiunile “sistemului de directie” si stabilitate la drum intins. Drept consecinta, nu riscau prea mult din punct de vedere economic. Clientii, cu sete neostoita, plateau o suma de bani fixa si consumau vinul cat ii tineau burta si, repet, sistemul de directie si de franare.

Tin minte si o intamplare de prin anii saptezeci. Eram in corul mixt al Sindicatului din Invatamant. Un concurs anume, sub sigla “Cantarea Romaniei”, ne-a dus intr-o localitate urbana, undeva pe teritoriul Patriei. Dupa spectacolul din concurs, noi, basii, baritonii si tenorii, am simtit nevoia sa ne clatim gatlejurile cu niscaiva bere de Azuga ori de Buzau. Zis si facut! Dar cum intre teorie si practica se casca, de multe ori, o prapastie de netrecut, asa am patit-o si noi. Am cautat si am tot cautat o carciuma convenabila fara sa-i dam de urma.

Un bas de-al nostru a avut reflectia:

-  Mai, ce oras scarbos si asta! Sa nu gasesti tu o carciuma! Sa vie astia la Braila, sa vada la locante din doua in doua case!

Cum tot patitu-i priceput, tin sa fac o anume precizare pentru a diminua prima impresie, anume aceea ca brailenii ar fi(toti!) niste betivi ordinari. Nici vorba de asa ceva! Brailenii sunt prietenosi, sunt sociabili, sunt sugubeti, smecheri, dar, in niciun caz betivi notorii (cu unele mici exceptii!).

Am avut, nu o data, ocazia sa stau la masa, in restaurante, cu persoane apreciate drept adepti infocati ai lui Bachus. Pun marturie ca renumele era fals. “Impricinatii” nu consumau mult, dar agreau “descantecul bauturii”, sa discute, sa filosofeze, sa comenteze cu paharul dinainte.

Iar chestia cu Stan Patitu’ sta in felul urmator. Am descris o patanie hazlie cu un coleg, profesor.  Nu consumul de bautura in sine era subiectul principal. Totusi, un anume cititor mi-a reprosat ca l-am facut betiv pe eroul povestirii. Fara intentie!

Jenica Chiriac

Comentarii

comentariu

About the Author

-