Published On: lun, Dec 5th, 2011

Felicitari, maestre!

Share This
Tags

Am primit cu placere invitatia de a oferi in cadrul Galei Revistei VIP, premiul pentru spectacolul cu opera „Lohengrin” de Richard Wagner, prezentat in premiera pe scena Operei Nationale din Bucuresti in seara de 3 septembrie in cadrul celei de-a XX-a editii a Festivalului International George Enescu. Am participat la acest spectacol si vreau sa subliniez faptul ca a fost o sarbatoare extraordinara din toate punctele de vedere. M-am intrebat, in mod firesc, cui ii va fi acordat premiul. Lui Stefan Neagrau, regizorul spectacolului, scenografei Adriana Urmuzescu, maestrului Stelian Olariu sau maestrului Cristian Mandeal? Mi s-a spus ca il voi oferi maestrului Catalin Ionescu Arbore, directorul general al Operei Nationale. Alegerea mi se pare pe deplin justificata, deoarece maestrul Arbore este coordonatorul artistic al intregului spectacol.

Cred ca inteligenta manageriala a domnului Arbore consta in faptul ca a intuit ca maestrul Cristian Mandeal poate sa puna in miscare, cu succes, angrenajul necesar (cor, solisti, orchestra) pentru a pune in scena o opera de Wagner; si si-a asumat aceasta alegere. Este de apreciat faptul ca dl. Arbore a avut curajul ca intr-o perioada dificila pentru Cristian Mandeal, sa-i ofere acestuia atat reluarea operei Olandezul Zburator (dupa o perioada de zece ani de cand nu mai fusese cantata pe scena bucuresteana), cat si a noii puneri in scena a operei Lohengrin, astazi premiata. Reamintesc faptul ca maestrul Mandeal a fost inlaturat de Orchestra simfonica a Filarmonicii George Enescu pe care a recreat-o si a condus-o cu succes spre o afirmare internationala. In mod  regretabil acest mare dirijor roman a fost denigrat, i s-au adus grave acuzatii alaturi de cei mai apropiati colaboratori, de lucruri nicicand probate, fara nicio dovada, si fara ca autoritatile in drept sa-i ia apararea.

Datorita functiei pe care am ocupat-o, dar si  interesului pe care il am pentru arta, va pot spune ca am apreciat eforturile si daruirea depuse de directorul general Cristian Mandeal timp de douazeci de ani in slujba venerabilei institutii a Filarmonicii, pentru statutul ei si al artistilor ei.

Ideea dlui Arbore de a apela la Cristian Mandeal a fost un loz castigator, cum castigatoare este si initiativa violoncelistului Marin Cazacu de a infiinta, tot sub conducerea  maestrului Mandeal, Orchestra Romana de Tineret. Astazi, mai ales dupa concertul exceptional din cadrul ultimului Festival Enescu, se poate vorbi de un adevarat „fenomen” al Orchestrei Romane de Tineret.

As vrea sa amintesc un moment emotionant oferit la sfarsitul actului al doilea al premierei din 3 septembrie de maestrul Ioan Holender, directorul artistic al Festivalului International George Enescu, care l-a invitat in scena pe maestrul de cor Stelian Olariu, elogiindu-l „cu respect si evlavie” pe cel care la 83 de ani, dupa cinci decenii de conducator al corului Operei, a inscris in palmaresul sau peste 120 de titluri de opera, opereta si muzica vocal simfonica, cu peste 8000 de spectacole numai la Opera Nationala din Bucuresti. Spunea maestrul Holender: „Corul Operei este fenomenal! M-apuca invidia cand il aud. Eu nu am un asemenea cor. Ce cantitate, ce calitate, ce volum, cata prospetime… Ei bine, aici este talentul oamenilor care traiesc in aceasta tara!”

Alegerea operei Lohengrin de catre maestrul Catalin Ionescu Arbore pentru a fi prezentata in festival nu este una deloc intamplatoare: teatrul liric bucurestean a anticipat astfel aniversarea a 90 de ani de la institutionalizarea sa, spectacolul inaugural desfasurandu-se la data de 8 decembrie 1921 cu aceeasi opera Lohengrin, sub bagheta lui George Enescu insusi. Era o montare coplesitoare, cu decoruri si costume comandate in Italia. De-abia iesita dintr-un razboi distrugator, tanara Romanie reintregita gasea resurse sa investeasca in marea cultura. Patria oferea artistilor ei sansa de a-si implini vocatia acasa, iar publicul avea sa aiba acces la un pretios element de educare si formare in spiritul valorilor nationale si universale.

De-a lungul anilor, pe scena bucuresteana s-au succedat extraordinare promotii de cantareti, balerini, dirijori, regizori si coregrafi romani care au dat aura internationala spectacolelor.

Dupa al Doilea Razboi Mondial, in ciuda grelelor suferinte, privatiuni si interdictii impuse romanilor, spectacolul de opera a oferit publicului o nesperata evadare din cotidianul cenusiu si supraideologizat. Paradoxal, in acei ani de izolare culturala a tarii, arta lirica a cunoscut un veritabil apogeu. In perioada 1950 – 1970, Opera Romana era cotata printre primele teatre lirice europene. Din nefericire, spre sfarsitul anilor 70, frigul si intunericul din teatru, precum si marasmul general din afara lui, au rarit treptat numarul spectatorilor.

In anii de dupa Revolutie, Opera Nationala Romana a avut de infruntat noi si neprevazute incercari: explozia audio-vizualului, care intr-o prima etapa a golit salile, exodul masiv al solistilor, austeritatea continua a bugetelor. Cu egal devotament, colectivul ei a urcat din nou panta.

Va rog sa imi ingaduiti sa adresez o calda felicitare si sa ma inclin in fata tuturor artistilor si colaboratorilor lor din Opera Nationala, tuturor celor care cu talent si infinita darurire, cu fervoare si sacrificiu, in bataia reflectoarelor sau in afara scenei, in fosa orchestrei sau la pupitrul de sunet, in ateliere sau in birouri, isi inchina viata stralucirii operei si baletului romanesc.

Va felicit, maestre Arbore, pentru premiul care vi se acorda astazi!

ION ILIESCU

Comentarii

comentariu

About the Author

-