Published On: mie, Noi 2nd, 2011

Ifose

Share This
Tags

“A-si da ifose” = a-si da importanta, a se inganfa; ifos = aroganta fara temei, infatuare peste masura.

De “boala” ifoselor sufera, din pacate, destula lume. Curios lucru! Personagii mediocre, fara realizati in plan profesional, ori artistic, ori cultural in general, oameni care n-au scris, in viata lor, doua randuri, cu subiect si predicat, semi-analfabeti sadea, absolventi de patru clase elementare (de pe vremea cand invatamantul era obligatoriu de sapte, ori de opt ani), agramati fara sanse de reabilitare, ei bine, dintre acestia se nasc cei ce-si “dau ifose”. O seama de asemenea indivizi, despre care se poate spune ca: “prostul nu-i prost destul, daca nu e si fudul”. Fudulia, ce o manifesta, face casa buna, dupa cum se vede cu prostia omeneasca, cu lenea intelectuala, dar, si cu ifosele de “nu-i ajungi nici cu prajina pana la nas”. Au fost umoristi de certa valoare literara, care au infierat cu ascutisul penitei lor aceasta tara a speciei omenesti. Amintiti-va, doar, celebrele dialoguri dintre Tanta si Costel, interpretati magistral de Octavian Cotescu si textele fiind semnate de Ion Baesu. Prostia omeneasca fost ironizata, cu talent, in dulcele grai moldav si de povestitorul nostru, Ion Creanga. Gospodarul care si-a vazut consoarta plangand amarnic de grija drobului de sare de pe soba ce se putea pravali peste pruncul din albie, si-a luat lumea in cap sa afle de-ar exista si altii mai prosti. Vazand omul nostru ca unul salta nucile cu furcoiul in pod, pe altul ca si-a intocmit carul in odaie si ca se chitea sa-l scoata intreg prin ingustimea usii, in fine pe un altul care cara soarele in casa cu caciula, s-a dumirit el ca pe lumea asta sunt altii mai prosti decat femeia lui si s-a intors binisor acasa. Din pacate, nici fara ifose nu se poate, nici fara infatuare, nici fara prostia omeneasca. Asa ne-a fost dat sa fie!

Comentarii

comentariu

About the Author

-