Published On: Soare, Noi 27th, 2011

Despre nostalgie

Share This
Tags

Prin anii nouazeci, – imediat dupa evenimentele ce au schimbat cursul istoriei noastre, – cine era etichetat drept “nostalgic” se facea vinovat, cel putin de o crima (nu impotriva unui suveran, ci contra unui sistem economico-social). Desi, fie vorba intre noi, prin nostalgie se intelege “o tristete, o deprimare cauzata de sentimentul de dor”, sau de “dorinta de a regasi, de a revedea ceva iubit, ceva trecut etc”. Nu rezulta nicaieri dorinta de revenire, reintoarcere.

In ce ma priveste, la intrebarea directa, transanta, daca sunt nostalgic dupa epoca istorica cuprinsa intre 1944 si 1989, raspunsul meu direct si transant este DA! Sa ne intelegem, nu discut aici despre un sistem social, nu analizez aici umbrele, neimplinirile, defectiunile (destule la numar, de altfel!) epocii socialiste. Eu ma refer aici la “sentimentul de dor”, la “dorinta de a regasi, de a revedea ceva iubit…” ca sa nu avem vorbe!

Cine ma intreaba daca sunt nostalgic, poate cere lamuriri si DE CE sunt nostalgic? Daca o face, ii raspund! Exact intre ’44 si ’89 se afla (ori, mai exact, s-au aflat) copilaria mea cea frumoasa si fara griji, adolescenta si tineretea mea, primele idile platonice. Acolo se afla tineretea mea, viata mea, realizarile mele profesionale. Atunci m-am casatorit, atunci s-au nascut copiii mei. Acolo s-au acumulat amintirile mele cele mai frumoase, prietenii, concediile la mare si la munte, Revelioanele pana in zorii noului an. Tot acolo se afla, bine depozitate in memorie si zbuciumul, lupta pentru supravietuire din deceniul al optulea al veacului si mileniului trecut.

Intreb la randul meu (am dreptul, nu?!) : sunt acestea motive temeinice sa fiu nostalgic?! Pot sa ma gandesc, sa-mi reamintesc anii cei mai frumosi ai tineretii? Sa ma inchin cu duiosie nazdravaniilor copiilor mei? Da, ori nu?! Sau trebuie sa-mi “condamn” viata, tineretea, copilaria, parintii si copiii, dupa “indicatiile pretioase” rostite de nu-stiu-cine, de la o tribuna oarecare?!

Sa avem pardon, n-am gandit si simtit “la comanda” nici “inainte” si cu atat mai vartos “dupa”!

Jenica Chiriac

Comentarii

comentariu

About the Author

-