Published On: vin, Noi 11th, 2011

“Cu rabdarea…”

Share This
Tags

Treci marea, zice o vorba inteleapta romaneasca. Invatatura crestina, pe de alta parte, ne invata lectia rabdarii, ne spune ca daca suntem palmuiti pe un obraz sa-l intoarcem si pe celalalt. in adevar, romanul s-a invatat sa rabde, el inghite toate mojiciile, toate nedreptatile, toate jignirile, toate palmile si la propriu si la figurat.

Cu toata aceasta rabdare proverbiala ma declare de acord, o inteleg si o sustin, caci, in adevar, cine seamana vant, culege furtuna, violenta naste violenta. Nu riposte dura, intransigenta rezolva un conflict, ci dialogul calm, argumentat, caci “vorba dulce, mult aduce”.

Traim vremuri tulburi, discrepantele dintre bogati si saraci, – si la nivel individual, dar si intre tari si popoare,- se adancesc si dau continuu prilej de galceava. Nemultumirile vietii zilnice, nedreptatile, lipsurile de tot felul ascut “securea  razboiului”. Devenim, pe zi ce trece, tot mai irascibili, ne sare tandara din te miri ce. Asistam, cu destula ingrijorare, la tot felul de manifestari violente a caror cauza initiala nu justifica intensitatea reactiei. Daca pe cele mai de sus le inteleg, am intelepciunea sa le pot explica. Sunt complet nelamurit de ce dupa ce am intors si celalalt obraz mai stam inca, mai asteptam, ce? Sa se repete palmuiala?! Nimic nun e obliga la asa ceva, s-ar cuvenii sa intorci spatele, sa te departezi de sursa durerii, a nedreptatii. Nimeni nu ne obliga sa sarutam mana care ne-a palmuit.

De aceea spun, romanul este rabdator, conciliant, dar desteptaciunea sa trebuie sa-l determine la evitarea unei noi “palmuiri”. Asa ar trebui sa fie!

Jenica Chiriac

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-