Published On: joi, Oct 6th, 2011

Justitia diferentiata

Share This
Tags

Traian Basescu si PDL au ajuns si s-au mentinut la putere pe o platforma politica axata obsesiv pe ideea justitiara.

Am spus candva ca exista doua Romanii, fiecare dintre ele asteptand, de ani buni, solutii pentru probleme destul de diferite. In vreme ce tot felul de comentatori nu conteneau sa se indigneze in fata unei asemenea idei, cele doua Romanii continuau sa existe in paralel, si o fac si in zilele noastre.

Din pacate, in patria noastra exista si doua justitii. Una reala, subfinantata, ravasita de reforme haotice, bantuita de dispretul conducatorilor fata de magistrati, un fel de mlastina in care se impotmolesc cetatenii si firmele in drumul lor dorit catre dreptate. Cea de-a doua, o vitrina a „legii si ordinii oficiale”, amestec jalnic de pliante publicitare pentru Bruxelles si de proceduri speciale pentru adversarii politici sau indivizii care pur si simplu nu vor sa faca „ceea ce trebuie”. Este rezultatul a ceea ce se numeste „justitia diferentiata”. Un concept pe care abordarile teoretice ale autorilor MCV-ului pentru Romania nu l-au putut descoperi in spatele informarilor si statisticilor oficiale.

Traian Basescu si PDL au ajuns si s-au mentinut la putere multa vreme pe o platforma politica axata obsesiv pe ideea justitiara. La inceput a fost, pur si simplu, un element de marketing electoral. In 2004, tara avea indicatori economici din ce in ce mai pozitivi, cetateanul incepuse sa simta asta. Greu de atacat aici. Asa ca s-a folosit o alta idee: Romania era „corupta”, iar eu eram „arogant”. Ca sa apere poporul de aceasta aroganta, a aparut presedintele popular, care, in numele acestei lupte, insulta, cu gratie, diverse categorii sociale, smulge telefoane, topaie cu lautarii si conduce guvernul si parlamentul in numele unei mai judicioase aplicari a principiului separatiei puterilor si in admiratia multor „inteligenti” de dreapta. Si ca sa scape tara de coruptie au aparut justitia basesciana si actualul sau trimis la Bruxelles, Monica Macovei.

Va mai amintiti? In 2005 a inceput politizarea parchetelor, atunci cand noile reglementari au eliminat rolul CSM in numirea sefilor parchetelor, numirea acestora fiind hotarata, pentru o mai buna independenta a lor, de Macovei si Basescu. Tot atunci, PNA a devenit DNA si, treptat, s-a transformat intr-o institutie monstruoasa, cu sute de angajati platiti gras in tot teritoriul (structura similara din Spania are 16 procurori si functioneaza, se spune, mai eficient). Practic, DNA-ul a devenit o garda politica basesciana ataca pe cine trebuie, cand trebuie, pana nu mai trebuie. O institutie care capuseaza SRI-ul, STS-ul si companiile de telefoane. Ea nu functioneaza ca o magistratura, ci ca o agentie de presa, oferind ziaristilor fie oportunitati foto ritmice, la intrarea in institutie, fie transcrieri de convorbiri telefonice care par sa fi devenit forma de teatru radiofonic agreata de regimul basescian.

Mult trambitata „mica reforma” din justitie a avut ca scop declarat „celeritatea”, adica un ritm mai sustinut de judecare a proceselor. De fapt, avem de a face cu un set de reguli care permit, la nevoie, urgentarea proceselor atent selectate. In aceste cazuri se pot da termene saptamanale si este posibila orice urgenta. In rest, „mica reforma” e de neaplicat pentru ca nu se aloca resurse. Nu sunt suficienti magistrati in tribunale pentru a judeca sutele de mii de procese. Nu sunt suficiente localuri. Informatizarea a fost blocata. Cei care au un proces (nu e vorba de mine!) stiu bine ca trebuie sa astepte luni sau ani pana la primul termen.

Codurile penale si civile au fost adoptate printr-o procedura strict politica, iar intrarea lor abrupta in vigoare va dezorganiza si mai mult un sistem afectat profund de dispret si incompetenta. Mai mult, in structuri cum ar fi Curtea Suprema incep sa fie numiti tot mai multi procurori care au instrumentat de-a lungul anilor dosare cu cantec.

Avem deci doua justitii. Una care nu e cunoscuta; e o statuie legata la ochi si necrutatoare, un fel de Venus din Milo, fara maini, careia ii e imposibil sa faca ceva pentru cetatean sau societati comerciale. Cealalta e o sculptura moderna, fara nicio forma, pe care, din orice unghi ai privi-o, arata la fel: o sluga politica. Ea nu se pregateste nici de dreptate, nici de reforme. Se pregateste de alegeri. Dupa opt ani de esecuri in toate planurile, Basescu vrea sa-si mentina oamenii la putere zanganind catuse si vanturand dosare in care nu scrie nimic, ca un apogeu al epocii sale marcata profund de stagnare si de frica.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-