Published On: mie, Sep 14th, 2011

Domnu’ Dane, te rog eu, ti-i iei inapoi?

Share This
Tags

Cand fostul Dan Diaconescu, actualmente domnu’ Dan, viitorul presedinte al Romaniei, a profetit intelept, acum vreo cativa ani, ca Romania se va oteviza, am zambit stramb si m-am gandit ca succesul fulminant i-a luat omului mintile. Nu ca as fi banuit pe nedrept telespectatorul roman mediu de mari valente intelectuale, dar chiar nu-mi puteam inchipui ca, pe de o parte, nivelul e chiar atat de jos, respectiv ca, pe de alta parte, varfurile industriei tv  (pe care inca ma incapatanez s-o consider, nu stiu de ce, una a elitelor) pot cobori standardele in asemenea hal.

Astazi, cand fondatorul garsonierei – televiziune – partid al saracilor se lupta din Rolls Royce, in direct si in reluare, intre doua procese penale, cu superciocoii, am puterea (si, cred, datoria) sa recunosc public: domnu’ Dane, am fost un dobitoc ca nu te-am crezut! Te-ai inselat, vizionarule, intr-un singur punct al prezicerii tale. E chiar mai rau, mult mai rau, infinit mai decat ai proorocit. Ca personajele pe care le-ai lansat tu in constiinta publica umbla libere pe holurile televiziunilor cu staif e deja o realitate de necontestat. Nenorocirea e ca mediatizarea actiunilor lor a devenit regula, nu exceptia, carecuperarile de copii cu flexul din resedinte, nuntile, botezurile, cumetriile si divorturile tuturor nimenilor notorii ne bantuie pacatoasele vieti cotidiene. Iri si Moni, Oana si Pepe, inca sotii Truica si sclipiciosul cuplu Borcea, Simona Sensual (fosta si ea, dar  Suhoi, pe vremea cand o pescuia Bichir lesinata de pe holurile Oficiosului), Bianca si Cruduta, Bote si Printul Cristea, Vijelie si Salam, Varciu plus fosta si actualele, Tonciu si Sanzi, Mateuta si Pamela, vesnicul nea Gigi, toti la un loc si cei care-i baga-n seama ma exaspereaza. Si nu sunt singurul, crede-ma…Eu, golanasul, colocvialul care a bagat limbajul de cartier pe posturile de stiri, nu mai am rabdare (si nici de ce) sa folosesc telecomanda. Am ajuns, in zilele cand mi se intamplase sa bat la usa de acasa la ore alta data nefiresti, sa ma uit, nu-stiu-cata oara, la filme cu Steven Seagal, Jackie Chan si Jean Claude Van Damme. Mai am sa ma refugiez in Bruce Lee si Chuck Norris, dar nu stiu pe ce post li se difuzeaza capodoperele. Ia-i de tot inapoi la tine si salveaza-ma, domnu’ Dane! O data cu mine, iti jur ca iti vor da acatiste multimi de oameni. Mi-e dor de-mi vine sa ma tavalesc pe jos de vremurile alea frumoase, viitorule presedinte care esti tu presedinte! Veneam seara acasa si, dupa fiecare zi incarcata, cand simteam nevoie sa ma destind, ma duceam ata pe OTV juma’ de ceas si-mi trecea tot stresul. Ai fost, odinioara, factorul meu cotidian de destindere. Azi simt lipsa exclusivitatilor tale monumentale, seratelor intelectuale cu prezicatoarea Ildiko, dezbaterilor de idei Fane Spoitoru-Mimi Camatareasa, gratiei si conciziunii minunatei doamne Paula Ciuclea, transmisiei solemne a inmormintarii lui Caiac. Au fost niste vremuri minunate, in care noi toti eram mai tineri si rabdatori, iar tu, domnu’ Dane, erai unic. Asa cum odinioara gaseai pe Animal Planet serpii, soparlele, racii si homarii, numai la tine in studio se strangeau dubiosii, ciudatii si fugitii de-acasa! I-ai scapat odata din mana si au navalit peste tot. S-a diluat mesajul nebuniei, s-a ales praful.

Am totusi incredere ca, prin puterile tale supranaturale, esti in stare sa faci o magie si sa ti-i iei inapoi. Ramai tu clasicul in viata, umple-te de glorie si de audienta si fa-ne si noua, cei putini care nu vor sa afle la minut “cine cu cine si pe cine”, un pustiu de bine. Lasa-ne sa vedem ziua stiri (ma rog, atatea cate produce tarisoara asta plictisitoare) si-o sa ne uitam noaptea la finele tale analize ale tuturor  fenomenelor incredibil de irezistibile.

Comentarii

comentariu

About the Author