Published On: Soare, Sep 18th, 2011
Fără categorie | By admin

Cum se cosmetizeaza o vizita de lucru

Share This
Tags

Vizita fulger a lui Traian Basescu in SUA s-a incheiat. Eu cred ca, dupa un astfel de moment, nu trebuie sa ramana nici osanale, nici huiduieli, ci doar imaginea clara a ceea ce s-a intamplat in aceste zile. As dori sa ii felicit pe cei care au facut posibila aceastavizita o echipa tanara si profesionista, din zona tehnica a aparatului de stat, de la MAE si din zona serviciilor.

Pentru Romania, orice astfel de intalnire este o veste buna! Este o iesire din izolare si o confirmare a unei legaturi de care avem nevoie, si pe care contam foarte mult in viitor. Acest lucru trebuie sa fie clar, si vreau sa il subliniez – de altfel,  USL-ul a salutat intalnirea si consolidarea parteneriatului cu SUA, precum si subiectul punctual al scutului anti-racheta.

Pacat este insa ca, dupa trei ani de administratie Obama, si sapte ani de administratie Basescu tot ceea ce am putut obtine a fost, oficial, o vizita de lucru cu vicepresedintele, la care s-a anexat o intalnire improvizata cu presedintele Obama, intalnire de la care au ramas doar pozele. Din punct de vedere protocolar, formatul este specific unei vizite de prim ministru. In SUA, neexistand premier, un prim ministru este primit la nivel de vice-presedinte si, in anumite cazuri este salutat si de catre presedinte. Asa a fost formatul  vizitei mele – ca prim-ministru -, in 2001.

Stiu ca imaginile fac cat o mie de cuvinte, si pentru publicul larg ele conteaza. Nu ne face insa bine, ca tara, daca ne iluzionam in legatura cu asta. Pentru cine nu stie, o vizita de lucru este cea mai putin importanta in ierarhia diplomatica a contactelor bilaterale la nivel inalt. Alte state, la fel de importante ca si Romania in relatiile bilaterale cu SUA, precum Polonia, au primit mult mai mult. Comparati, va rog, agendele convenite.  Si cred ca este bine, ca romani, sa vrem sa fim cel putin la fel de bine reprezentanti in exterior.

Un al doilea lucru, tine de durata vizitei si aria de contacte avute de delegatia romana cu partea Americana (in sensul larg). Toate intalnirile au fost concentrate pe durata a 24 de ore, iar intalnirile bilaterale au vizat aproape exclusiv problema scutului anti-racheta. Salut declaratia privind Parteneriatul Stategic pentru secolul XXI, care nu trebuie minimalizata doar pentru ca s-a ratat restul.

Sunt insa cateva probleme care ar fi putut avea o evolutie in plus:

Problema relatiilor economice, in primul rand: din punct de vedere al exporturilor  catre SUA, Romania s-a situat pe locul 76 (din 233 de tari si teritorii autonome cu care SUA intretin relatii comerciale bilaterale), iar din punct de vedere al exporturilor americane, Romania a fost cel de-al 83-lea partener comercial al SUA. Cred ca partea romana ar fi trebuit sa acorde atentie sporita mediului economic american, chiar si iesind din cadrul vizitei: pana la urma, de ce avem diplomati la Washington? “Axa Bucuresti-Londra-Washington” nu prea functioneaza in domeniul economic…

Problema vizelor pentru romani, in al doilea rand: este bine ca presedintele american si-a asumat sustinerea in Congres a modificarii legislatiei in ceea ce priveste acordarea vizelor, dar in timp ce noi obtinem declaratii de intentie, altii au obtinut decizia. O decizie pe care o asteptam de multi ani si cu privire la care nu poate fi responsabilizata exclusiv administratia democrata de la Casa Alba sau democratii din Congres. Si oricum, si unii si altii sunt americani si, in mod egal, partenerii nostri. Pare cumva ca se arunca pisica dintr-o parte in alta…

Fara a dori in niciun fel sa par lipsit de modestie, as aminti de modul in care s-a desfasurat vizita oficiala pe care am efectuat-o in SUA, in perioada 29 octombrie-1 noiembrie 2001, la scurt timp dupa atentatele teroriste. (Poate cu un alt prilej sa vorbesc si despre vizita oficiala din 2004).

In primul rand, as sublinia faptul ca acea vizita a fost unul dintre principalii pasi legati de admiterea Romaniei in NATO si o recunoastere a statului nostru ca partener egal al SUA, in ciuda distantelor incontestabile care ne separa, in mai multe puncte. Recunoscand , desigur, rezultatele obtinute anterior, in ceea ce priveste parteneriatul strategic (consolidat) in perioada presedintelui Emil Constantinescu.

Atunci, intalnirea pe care am avut-o cu presedintele George W. Bush a fost la initiativa partii americane! In ciuda contextului extrem de special in care aceasta vizita s-a produs, ea nu a avut insa doar o componenta politica si de securitate.

In cele aproape cinci zile petrecute in SUA am avut intalniri extrem de importante cu reprezentantii mediului economic american: conduceri de banci de investitii, conduceri de agentii de rating (pentru ca da, ele conteaza), intalniri cu jurnalisti americani de la cotidiane prestigioase, precum The Washington Times, New York Times, Wall Street Journal sau Newsweek.

Pentru a da doar cateva exemple dintre contactele avute in acele zile, as mentiona: intalnirea cu conducerea firmei General Motors; cu reprezentantii agentiei de rating Moody’s si ai unor banci de investitii ca CityCorp si Merrill Lynch; cu Steve Forbes, presedinte si director executiv al trustului Forbes si editor sef al revistei Forbes Magazine, si cu alti membri ai colectivului editorial; cu reprezentatii altor companii americane extrem de importante, in cadru informal la Camera de Comert Americana.

As mentiona, totodata, ca intalnirile de natura politica nu au ignorat niciun factor din ansamblul de putere de la Washington, discutiile cu democratii, aflati atunci in opozitie, fiind la fel de extinse si fructuoase, precum cele cu reprezentantii administratiei republicane.

PS: Pana la urma, cu cat ne multumim depinde de noi! Daca toate eforturile diplomatice ale unui stat se concentreaza asupra obtinerii unei actiuni de PR, atunci nu poti fi luat in serios pe termen lung. Sigur ca Traian Basescu se poate lauda cu poza cu merele din Biroul Oval.

Din pacate, modul in care decurge relatia cu state europene cu care am avut (avem), de asemenea, parteneriate extrem de stranse confirma acest lucru. Am ajuns sa fim vazuti chiar cu dispret si tratati cu condescendenta chiar si de cei care ne-au fost cei mai buni prieteni. Si este pacat – pentru ca meritam mai mult, ca tara…

In definitiv, care sunt in prezent obiectivele noastre de politica externa?

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-