Published On: lun, Sep 19th, 2011

Cine se face vinovat pentru golirea Fondului de pensii? Basescu da vina pe pensionari pentru neputinta guvernului Boc de a scoate tara din criza

Share This
Tags

*Traian Basescu se plange ca sunt prea multi pensionari si ca deficitul generat de Fondul de pensii nu-i permite guvernului sa faca investitii. Chiar daca ar fi asa, reporterii Infobraila demonstreaza ca nu pensionarii sunt de vina pentru criza din prezent, ba mai mult, statul roman este dator pensionarilor, presedintele tarii fiind principalul vinovat pentru proasta gestionare a fondurilor.  Sistemul care facea posibil un trai decent pentru pensionari a fost distrus odata cu industria romaneasca. Ce raspundere au cei care administreaza statul?

Motivul dezechilibrelor financiare existente de ani de zile in Romania nu consta in majorarile de pensii din anii 2007-2008. Exista si alte cauze ale dezechilibrelor financiare care macina nu doar economia romaneasca, ci, prin consecinta, societatea noastra in ansamblul ei .

Principala explicatie o reprezinta modificarea grava a structurii de ramura a economiei romanesti de-a lungul ultimilor 21 de ani, realizata in primul rand prin distrugerea in mare parte a industriei (au disparut, in aceasta perioada, aproape integral, ramuri sau subramuri industriale, cum ar fi filaturile, tesatoriile, fabricile de tricotaje sau de confectii, cea mai mare parte-cca 75%-din industria producatoare de zahar, o buna parte din industria constructoare de masini si exemplele ar putea continua). Consecinta directa a acestei ample ”opere” de devastare a constituit-o regresul economiei, exprimat prin valoarea anuala a Produsului Intern Brut in termeni reali (1990, -5,6%, 1991, -12,9%, 1992, -8,8%, 1997, -6,1%, 1998, -4,8%, 1999, -1,2%, 2009, -7,2%, 2010, -1,3%, cu precizarea ca am mentionat doar anii in care s-a inregistrat regres economic). Expresia acestei evolutii in planul ocuparii populatiei active, respectiv al raportului intre numarul salariatilor si cel al pensionarilor de asigurari sociale de stat o reprezinta prabusirea aproape constanta (si de-a dreptul dramatica) a numarului de salariati din economia nationala, de la 8.142 persoane in anul 1990 la 4.595 persoane in anul 2009 (reprezentand un minus de 3.547 persoane), in paralel cu cresterea aproape constanta si de mare amploare a numarului de pensionari, de la 3.577 persoane in anul 1990, la 5.689 persoane in anul 2009 (representand o crestere de 2.112 persoane).

O consecinta directa a acestor evolutii a constituit-o scaderea constanta a veniturilor fondului de pensii, in paralel cu cresterea permanenta a solicitarilor catre acest fond, pentru asigurarea pensiilor in plata, in numar din ce in ce mai mare. O analiza a acestei situatii, tinand cont si de evolutia, an de an, a nivelului pensiei medii ca procent din salariul mediu, arata ca, in anul 1990, contributiile salariatilor asigurau ele insele (fara a mai tine cont de acumularea din anii anteriori a fondului) acoperirea a aproape de doua ori mai multe pensii medii decat erau, efectiv, in plata in acel an. Ceea ce demonstreaza ca, la acea data (si de multi ani), fondul de pensii era un fond cu acumulare si cu un excedent considerabil. Situatie care a persistat inca un numar de ani. Dupa aceasta data, a inceput sa apara dezechilibrul anual intre sumele colectate de sistem si sumele necesare pentru acoperirea pensiilor in plata. Dezechilibru care a fost, un numar de ani, acoperit din acumularile sistemului din anii dinainte de 1989 si din perioada 1990-1997. O intrebare legitima pentru managerii economiei romanesti din aceasta perioada (si in special pentru ministrii muncii si ai finantelor), la care s-ar cuveni sa se ofere si un raspuns opiniei publice in general si, in special, pensionarilor Romaniei ar fi in ce perioade si cu ce sume, s-a apelat de catre stat la „imprumuturi” de la fondul de pensii pentru a acoperi deficite din alte domenii, cat a fost cuantumul insumat al acestor „imprumuturi” si daca ele au fost restituite vreodata. Lucru esential pentru a aprecia si legitimitatea si, mai ales, moralitatea afirmatiilor dlui Basescu depre cei 14 miliarde de lei cu care, in acest moment, Ministerul Finantelor Publice trebuie sa acopere deficitul fondului de pensii. Abia in momentul in care am primi un raspuns la aceasta intrebare, am putea face un bilant din acest punct de vedere, pornind de la soldul excedentului fondului de pensii in anul 1989 si pana in ziua de astazi, care ne-ar lamuri cine la cine este dator in momentul de fata.

Din datele prezentate de Raportul social „Romania dupa 20 de ani” al Institutului pentru Cercetarea Calitatii Vietii rezulta ca in mare parte, scaderea pronuntata a numarului de salariati s-a realizat pe baza lichidarii (sau asa-zisei „restructurari”…) a industriei. Astfel, scaderea numarului de salariati in industrie a fost foarte abrupta, de la 4.005 persoane in anul 1990 la numai 1.371 persoane in anul 2009, reprezentand o scadere totala de 2.634 persoane, deci 74,3% din totalul scaderii de ansamblu a salariatilor din economia nationala in aceasta perioada s-a facut pe seama personalului din industrie. Pentru a face celor care urmaresc acest serial o imagine cat mai aproape de realitate a dezastrului din industria romaneasca, numarul salariatilor din industrie din anul 2009 nu mai reprezinta decat 34,2% din numarul de salariati din industrie in anul 1990. Trebuie sa tinem cont de faptul ca, evident, salariile din industrie au, in general, niveluri mai inalte decat in marea majoritate a celorlalte ramuri ale economiei, ceea ce face ca efectul acestei scaderi dramatice asupra scaderii veniturilor la fondul de pensii sa fi fost mai pronuntat.

Un subiect pe care il amintesc doar in treacat astazi este cel al evolutiei numarului de salariati din sfera serviciilor, care, de la 2.671 persoane in anul 1990 a ajuns doar la 2.765 persoane in anul 2009 (cu o crestere de numai 94 mii persoane, reprezentand doar 3,5%), desi ponderea serviciilor in PIB a crescut in aceasta perioada de la 28,6% in anul 1989 la 52,6% in anul 2009 (o crestere de 83,9%). Cum nu serviciile sunt sectorul in care cresterea de productivitate sa fie cea mai semnificativa, este evident (dealtfel o constatam in fiece zi…) ca aceasta crestere a ponderii in PIB, respectiv a volumului in valoare absoluta s-a realizat preponderent prin cresterea nejustificata a preturilor unor servicii, in cea mai mare parte de proasta calitate.

Prin urmare, s-au suprapus trei efecte:

-  scaderea numarului de salariati, care a condus la scaderea veniturilor la fondul de pensii (si, sa nu uitam ca acest factor a fost accelerat de scaderea an de an si a salariilor-fata de anul 1989-la care se aplicau nu doar CAS, ci si celelate impozite aferente castigurilor salariale);

-  cresterea numarului de pensionari, care a condus la cresterea cheltuielilor fondului de pensii (este drept ca ponderata de scaderea an de an a nivelului pensiilor, raportat cu anul 1989);

-aparitia somerilor si cresterea foarte rapida a numarul acestora (care a ajuns de la 337,4 mii in 1991 la 929 mii in 1992, la 1.164,7 mii in 1993 si 1.223,9 mii in 1994), ceea ce a dus la aparitia (si la cresterea rapida) a unei noi categorii de cheltuieli publice, inexistente inainte de anul 1989.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-