Published On: lun, Aug 29th, 2011

Majoritatile de azi, ca si ocaua lui Cuza, sunt mari si mici. Iar pe presedinte l-am prins cu ocaua mica.

Share This
Tags

Dezbaterile in jurul faimosului articol 103 din Constitutie arata cat de jos a ajuns dezbaterea publica romaneasca si cat de departe suntem de intelegerea corecta a regulilor democratiei.

Intai de toate este straniu ca o astfel de dezbatere poate fi lansata de presedintele Romaniei, reprezentantul politic al poporului roman. Presedintele se comporta cand ca un analist naimit, cand ca un lider feroce al partidului de governamant . El socoteste alianta opozitiei un esec, pe liderii sai imaturi, ba chiar se jura ca orice s-ar intampla, nu le va da Guvernul pe mana.

Un presedinte nu ar trebui sa jigneasca pe nici un roman, chiar daca unii dintre , in nemernicia lor, precum Bastrus din poveste, il mai vorbesc de rau. Tocmai in asta consta maretia functiei sale. Sa luam pilda Regelui Mihai I. Cate vorbe de ocara nu s-au spus la adresa lui! L-ati auzit vreodata sa spuna ceva de rau despre vreun suflet de roman?In loc sa-l ocarasca in fel si chip, presedintele de azi ar trebui, mai degraba, sa invete cate ceva de la Regele nostru.

Apoi, sa vedem in ce masura USL este un esec. In ultima vreme, PNL si PSD au castigat, in colaborare sau in alianta, mai toate bataliile politice importante: postul de deputat de Bucuresti pentru Radu Stroe, postul de deputat de Hunedoara pentru Mariana Campeanu, functia de primar al municipiului Baia Mare pentru Chereches si pe cea de deputat de Maramures pentru Florin Tataru. Judetul Neamt, acolo unde USL a pierdut, este salasul unei dintre cele mai feroce administratii PD. Mai toti parlamentarii de opozitie au fost siliti sa treaca la PD, iar primarii opozitiei, atunci cand nu au pactizat deja, traiesc un adevarat cosmar. A socoti ca USL este un esec pentru ca a pierdut intr-un astfel de loc, unde tuturor celor deja pomenite li s-au adaugat autocarele traseistilor si mita electorala, ignorandu-i toate celelalte victorii politice, e doar un fel de a vorbi pe limba propagandei guvernamentale.

Departe de mine gandul de a ridica in slavi USL. Dimpotriva, cred ca aceasta alianta are numeroase vulnerabilitati pe care conducerile celor doua partide nu le-au analizat, poate, indeajuns. Orice s-ar spune, insa, dupa legendarul FSN, alianta USL  este, in preferintele electoratului, cea mai larga structura politica pe care am avut-o, din 1990 incoace. Intrebarea nu este daca USL va castiga alegerile ci cu cat le va castiga. Si atunci, daca ipoteza cea mai plauzibila este aceea ca USL va castiga alegerile, cum poate ca presedintele Romaniei sa o considere un esec?

Fireste, el poate orice. USL este un esec pentru ca asa vrea domnia sa. Indiferent cate voturi va obtine USL, 40%, 50% sau 60%, presedintele nu ii va acorda dreptul de a porni negocierile pentru formarea unui Guvern. De ce? Pentru ca asa vrea el. Daca ar fi fost o alianta formata din oamenii sai, din partidele sale si cu voia sa, atunci cu placere. Cum, insa, USL este ostila presedintelui, nu va avea acest drept. Guvernul trebuie format cu oamenii presedintelui.

Ce importanta are ca USL ar putea sa obtina 51% din voturi? Potrivit art. 103 din Constitutie, presedintele – zice domnia sa – nu este obligat sa incredinteze formarea Guvernului decat unui partid invingator. Majoritatile nu sunt intotdeauna majoritati, ele devin majoritati numai daca optiunea in jurul careia se formeaza este pe placul presedintelui. Daca 51% dintre romani vor Parlament unicameral, chiar si in urma unui referendum populist, pus anapoda, neinformand si dezinformand, atunci vointa romanilor trebuie respectata. Daca 51% din romani vor USL, sa- si vada de treaba. Argumentul presedintelui? Aiuritor!!! Aliantele se pot destrama, spune dansul. Cu alte cuvinte nici o intelegere, nici un protocol nu trebuie acceptate si respectate, caci se pot rupe. Atunci poate ca nici n-ar trebui sa numim primul ministru caci, deh!oameni suntem, el poate muri. Numai presedintele este nemuritor, numai el e ferm si de neclintit in deciziile sale.

Daca USL castiga cu 51% si presedintele nu doreste sa-I incredinteze sarcina de a face Guvernul, atunci, in situatia in care partidele din USL pastreaza fermitatea pe care o asuma acum, vor declansa procedura de suspendare a presedintelui. Acest lucru e hotarat in cadrul aliantei.

Sa presupunem, insa, ca USL nu castiga 51%. Castiga, sa zicem, 42% si, dupa redistribuiri, ocupa 48% din mandate. Presedintele crede ca e liber sa numeasca primul ministru pe cine vrea si de unde vrea. Si atunci, tine-te hora staccato! Va imaginati cum ar arata o majoritate de 52%, condusa, dupa negocieri febrile, de Emil Boc, Kelemen Hunor, Laszlo Tokes, Corneliu Vadim Tudor, Dan Diaconescu si Gigi Becali! Condimentata cu ceva parlamentari cumparati ori santajati de la celelalte doua partide, PSD si PNL. Cam aceasta e alternativa de stabilitate pe care ne-o promite presedintele Romaniei, aceasta e alianta legitima care ar trebui sa conduca tara.

Suntem ca intr-o comedie in care regelui stau sa-i plesneasca friele capului. De la William Shakespeare si pana la Alfred Jarry, teatrul universal abunda de astfel de portrete. Chestiunea e ca nu e de ras. In clipa in care majoritatile incep sa capete adjective, inseamna ca democratia incepe sa fie pusa la indoiala. Exsta o singura situatie, exclusiv de natura procedurala, cand majoritatile difera, dar nu pentru ca sunt contestate in esenta lor, ci pentru ca difera baza de calcul si amploarea deciziei: anume majoritatea simpla, majoritatea  organica si majoritatea constituionala. In ce priveste insa vointa natiunii, exprimata liber si in deplina cunostinta de cauza, majoritatile nu au atribute. Ele nu sunt bune sau rele, legitime sau nelegitime. La fel si in ce priveste structurile sale reprezentative. Majoritatea parlamentara, rezultata din votul natiunii, e majoritate parlamentara, fie ca e rezultatul vointei  unui partid, a unei aliante sau a unei puzderii de independenti. Constitutia insasi e construita pe principiul suveran al majoritatii. A opune vointa unui singur om vointei majoritatii e o experienta trista pentru romani, pe care eu zic ca n-ar fi bine sa o repetam.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-