Published On: lun, Aug 22nd, 2011

De ce am trimis tezaurul la Moscova?

Share This
Tags

Un popor, ca si un om, cate nu pierde de-a lungul vietii lui! Cade, se ridica si merge mai departe. Rareori se mai uita in urma! Cate bogatii n-a risipit acest popor roman in cele patru zari, de le-a pierdut definitiv urma? Cat aur a luat drumul Stambulului sute de ani, mai stim? Zeci, poate sute de tezaure ca cel de la Moscova. si totusi, acesta ne streseaza cel mai tare. De ce? Pentru ca la turci le-am dat noi aurul, mai de voie, mai de nevoie, asta in schimb, ne-a fost sechestrat. si daca despre alte bogatii doar le intuim, pe acesta il stim, bob numarat. Guvernatorul Bancii Nationale, la luarea in primire a functiei semneaza si de primirea (evidenta) tezaurului. si-l va da la randul sau in primire. De altfel, pentru a demonstra ca nu-i un basm, Mugur Isarescu a prezentat dosarul cu documentele de evidenta presedintelui Basescu in 2007, cu prilejul unei lansari de carte la Banca Nationala. A fost un mesaj clar: stati linistiti ca stim tot. Nu stim insa ce a mai ramas din el. Sa facem insa un salt inapoi in timp, la clipele marete ale intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial.

„Glontul de revorver al unui copil dadu-se foc globului pamantesc”, descrie atat de plastic declansarea primei conflagratii mondiale, Constantin Kiritescu, autorul celei mai valoroase lucrari despre participarea Romaniei la acest razboi: „Istoria Razboiului pentru Intregirea Romaniei”.

Din 1914 pana in 1916, Romania a stat in expectativa armata, neutralitate cu arma la picior, cum s-a mai spus. In ciuda unor presiuni extraordinare atat din interior, cat si din exterior, „Sfinxul” (Ionel Bratianu) n-a angajat tara in razboi decat atunci cand a socotit ca trebuia. si nici atunci inspirat, dupa cum se va vedea. In cel mai deplin secret, in noaptea de 27/28 august 1916, cei aproape un milion de ostasi romani constituiti in patru armate au atacat prin trecatori, Ardealul. Ipoteza Z, planul de operatii al Marelui Cartier General prevedea ofensiva cu trei armate (1, 2 si 4) peste Carpati si aparare cu o armata (3) in Dobrogea si pe Dunare. Primele zile sunt naucitoare. Rezistenta Armatei 1 austro-ungare, comandate de generalul Arz von Straussenberg, un sas de prin imprejurimile Sibiului, este simbolica. Surpriza Puterilor Centrale este totala. Romanii pareau ca nu se joaca si ca nu se vor opri pana la Budapesta: este ocupat Brasovul, se duc lupte in imprejurimile Sibiului, iar generalul Constantin Prezan da ora exacta in tinutul secuiesc! Maresalul Falkenhayn este inlocuit de la conducerea armatei germane si trimis in fruntea teribilei Armate 9 in Ardeal sa refaca terenul pierdut. si, cum la romani orice minune tine trei zile, totul se naruie la fel de repede.

La Dunare, generalul Mackensen, supranumit „Spargatorul de fronturi” pentru victoriile obtinute in vestul Europei, ataca trupele romane la Turtucaia provocandu-le o infrangere dezastruoasa. Pericolul ocuparii Capitalei pune pe jar inaltul comandament roman. In consecinta, se opreste ofensiva din Ardeal si se trimit in graba trupe la Dunare sa se refaca apararea. Urmeaza contraofensiva de la Flamanda si tot Kiritescu are o caracterizare inspirata: „Armata romana primise plumbi in aripe”. Esec total. Armata 9 germana ataca impetuos trecatorile Carpatilor Orientali si Meridionali. Incepe marea epopee a apararii. Romanii nu sunt lasi si lupta cu disperare, insa tavalugul german matura totul in cale. Dupa aproape o luna de rezistenta la Jiu, oltenii se retrag cu lacrimi in ochi. La Olt cad la datorie generalii Dragalina si Praporgescu. Muscelenii lupta ca nebunii in culoarul Rucar – Bran refuzand sa execute ordinele de retragere, dupa ce si Pitestiul cazuse. Mai era o sansa, o sfortare suprema pentru apararea Capitalei: Batalia de pe Neajlov si de pe Arges. Insa dezastrul n-a mai putut fi oprit. La inceputul lunii decembrie, guvernul si familia regala se retrasesera deja la Iasi. Banca Nationala se mutase in noua capitala inca din septembrie.

La 6 decembrie, avangarda grupului Schmettow era la portile Capitalei. Despre modul cum i-au primit bucurestenii pe nemti sa-l lasam tot pe Kiritescu sa descrie, ca se pricepe cel mai bine: „Calea Victoriei geme de multime. Nu se aude decat nemteste. Pe langa populatia austro-germana a fostilor internati eliberati, a „damelor de la Vacaresti” si a tuturor celor ce ascundeau in colturile tainice ale sufletelor lor simpatii pentru neamul de bastina, se mai adauga masa evreimii bucurestene, care a uitat imediat sa vorbeasca romaneste”.

Era inceputul lui decembrie si iarna aceea teribila care a omorat un sfert de milion de romani isi arata deja coltii fiorosi. Se prefigura un dezastru total. Insasi armata germana obosise si oprise ofensiva pregatindu-se sa ierneze. In aceste imprejurari exceptionale s-a hotarat mutarea tezaurului in Rusia pentru a fi salvat. Daca s-a procedat bine sau nu, vom vedea in episoadele viitoare.

Comentarii

comentariu

About the Author

-