Published On: mar, Aug 30th, 2011

Cand frunza devoreaza trandafirul…

Share This
Tags

De prea multe ori, in ultimii ani, am fost pusi in fata faptului implinit, a evidentei ca ideologia nu mai are nicio importanta pentru PDL. Iar istoria recenta a avut grija ca noi, restul, ceilalti cetateni care au ales sa traiasca in Romania, sa fim martorii unor episoade constante de lepadare ritualica de crezul pedist de moment.

De la Internationala Socialista si ideologia sa, la fuziunea cu un grup neoliberal (nasterea, din coapsa lui Zeus, a actualului PDL) si culminand cu trecerea peste noapte la populari, este foarte clar ca “a innebunit lupul”. Explicatia se regaseste in schimbarea prea deasa si brusca a blanii care, pe termen lung, duce la haos decizional si panica ideologica.

De la rosul socialist la portocaliul revolutionarilor ucraineni, totul se face dupa un prea cinic interes electoral. In cazul PDL, interesul a fost simplu: o umbrela de moment care sa ii permita preluarea mesajului Revolutiei orange de la Kiev. Dupa ce Revolutiunea din Ucraina s-a dovedit o mare farsa (fostul presedinte Iuscenko a luat o mana de voturi la prezidentiale, cand a incercat sa se realeaga, vreo 6%, iar Iulia Timosenko a fost arestata), PDL a intrat in panica. Portocalele nu mai aduc voturi, ba chiar risca sa atraga actiuni politice impotriva opozitiei (cel putin asa au fost catalogate arrestarile din Kiev de reprezentantii PDL din Parlamentul European, uitand, probabil, ca situatia arrestarilor din Romania este aidoma celei din Ucraina, doar cu ei la “butoanele” morarilor). Motivul pentru care cei din UE nu reactioneaza la noi la fel cum reactioneaza fata de Ucraina e straniu (ei pot fi agresivi cu un stat din afara UE, care vrea sa intre, dar nu sunt la fel de duri cu un stat membru, crezand naiv ca noi suntem mai breji).

La PDL, avem in prezent de-a face cu un nou proces de naparlire “ideologica”. De aceasta data, insa, reteta considerata castigatoare fiind inradacinarea peste noapte in egologism, bazat probabil pe febra aurului, si asumarea, pe aceasta cale, a culorii de fotosinteza. Toate aceste tunuri ideologice seamana, insa, prea mult cu procedura urmata de societatile comerciale ale aceleiasi puteri, firme care dau un tun, iar apoi intra in faliment pentru a nu mai plati darile la Blejnar. Ulterior, pe acelasi principiu pedist, renasc, din propria cenusa, sub o alta denumire si culoare, pentru a induce din nou in eroare cumparatorii, respectiv alegatorii din Romania.

In acelasi episod al farsei ecologiste se inscrie si candidatura si persoana sustinuta de PER la  scrutinul din Maramures (un fost presedinte al organizatiei municipale PSD, care prin acceptarea acestui joc nu a facut decat sa confirme, de fapt, decizia colegilor care l-au exclus). O prezenta cu un candidat-iepure, care verifica scenariul conform caruia familia Paunescu si-a trimis unul din fii sa preia PER, sa domesticeasca aceasta formatiune si sa o atraga pe dreapta esichierului politic. Un viraj contra naturii, in contextul in care, din cunostintele mele, partidele ecologiste sunt in general de stanga.

Pana la urma, toate aceste decizii arata ca PDL a devenit o gasca fara principii, o haita care se autodistruge. Un grup tinut unit doar de frica si gandul pribegiei individuale si care functioneaza intre alegeri ca o clientela mafiota, iar in timpul alegerilor devin o structura de recuperatori de voturi.

Intrebarea care vine automat este: la ce sa ne mai asteptam? La o fuziune cu UDMR? Avand in vedere ca liderii democrat-liberali vorbesc in permanenta  despre un guvern PDL (uitand UDMR-ul), nu cred ca trebuie sa eliminam varianta unei fuziuni prin absorbtie a UDMR (inca glumesc!).  Ar fi  vorba, in definitiv, doar de o mica intelegere in care s-ar mentine culoarea verde a UDMR, dar si “brandul de succes” PDL.

Pana in urma cu cativa ani, obisnuiam sa spunem, cu totii, cu mandrie chiar, ca procesul democratic in Romania este ireversibil. Mai putem sa spunem acest lucru acum? Ma tem ca nu…

Comentarii

comentariu

About the Author

-