Published On: lun, Mai 16th, 2011

“Sa lucrezi cu regizori angajati e cea mai mare tampenie!”

Share This
Tags

* este opinia managerului teatrului “Maria Filotti”, Mircea Bodolan

Managerul teatrului “Maria Filotti”, Mircea Bodolan, este de parere ca varianta de mai buna pentru institutia pe care o conduce este sa lucreze cu regizori colaboratori, pe care sa-i plateasca pe proiecte. Bodolan a declarat ca s-a convins pe pielea lui ca regizorii angajati pot fi extrem de greu de controlat si ca acestia presupun mari cheltuieli colaterale: “Am stat si m-am uitat ce s-a intamplat in urma: regizori angajati. Cea mai mare tampenie. Cea mai mare tampenie! Pentru ca un regizor angajat ar avea obligatia sa monteze doua spectacole pe an. Pai in 3 ani, omul ala trebuia sa faca 6 spectacole! Fiind angajatul meu, nu am cum sa negociez cu el, ce sa-i fac, ce termene sa-i dau? E aproape imposibil sa il tii in frau!Il platesti, cat poate sa aiba, 20 de milioane pe luna, sa spunem, dau un exemplu, asta inseamna 420 de milioane pe an. Un regizor colaborator iti ia pe un spectacol o suma mare, numai ca regizorul colaborator imi raspunde cu precizie milimetrica la comanda mea, la ce am eu de facut, nu ma refuza si nu-mi produce nici  5 bani cheltuieli colaterale. Va dau un exemplu: un spectacol exceptional pe care l-a facut Radu Nichifor impreuna cu actorii teatrului – ei au lucrat impreuna acolo, se poate spune pe alocuri ca a fost o regie colectiva, pentru ca ei sunt foarte buni prieteni, se inteleg si Radu e un baiat istet si a tinut cont foarte tare de parerile lor si a iesit o comedie exact asa cum mi-am dorit.

Fiind foarte crud eu, ca manager si crezand ca lucrurile se inteleg foarte bine, eu nu am stiut ca ma voi lovi de un sistem de lucru impamantenit aici, care mie imi contravine, pentru ca targetul meu este altul, eu nu-mi pot permite sa pierd mai mult de 2 luni de zile cu o productie, pentru ca fiecare zi in plus inseamna niste cheltuieli colaterale imense. Lucrand cu el in regim de regizor angajat, desi era colaborator, in loc sa am premiera cu “Scandal in culise” la finalul la timp, acuum sase luni, premiera a iesit acum trei saptamani. Ce inseamna asta? Ca spectacolul asta, care imi umple salile, in loc sa se joace din 5-6 ianuarie incoace si eu sa merg la capul gol, cu fruntea sus, in loc sa-l joc de 30 de ori pana la finele stagiunii, il joc numai de 10 ori. Si asta inseamna un minus de cel putin 2.000 de spectatori si 2.000 de bilete vandute. Iesind la atat de mare distanta, cheltuielile colaterale ale spectacolului sunt covarsitoare. Nu am avut nici cel mai mic instrument sa il tin pe Radu in niste termeni convenabili, pe care i-am negociat verbal, mai greu de pus in scris – mare greseala ca nu am pus in scris, virgula cu virgula. Dar e o greseala  pe care mi-o asum, trebuia sa invat pe pielea mea, nu aveam voie sa plec urechea nici in stanga, nici un dreapta, a propos de ce avertismente am primit. Nu se va mai repeta greseala asta, dar nu a facut decat sa ma convinga de chestiunea asta cu regizorul angajat”.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-