Published On: mar, Mai 24th, 2011

“Dumnezeu să te odihneasca, maestre!”

Share This
Tags

* este mesajul de ramas-bun adresat scriitorului Fănuş Neagu de profesorii si elevii Scolii “Fănuş Neagu”din municipiu

Profesorii si elevii Şcolii “Fănuş Neagu” din municipiul Braila au primit astazi, cu nesfarsita durere, vestea mortii scriitorului al carui nume il poarta institutia lor de invatamant. Profesorul Emilia Meirosu a dat publicitatii un comunicat, in care ii aduce un omagiu celui ce a fost unul dintre marii scriitori ai Romaniei.

“ … Eu m-am născut ca să iubesc şi să mor (cât mai târziu) în câmpie”

BRĂILA! Lacrimi! Iubire nesfârşită!

În septembrie 2002, Şcoala nr. 2 a primit cu mare mândrie numele scriitorului brăilean, Fănuş Neagu. Bustul ce domină holul interior al şcolii a fost creat de către sculptorul Dumitru Cojocaru, cu prilejul acestui mare eveniment din viaţa şcolii şi a oraşului.

Cuvintele scriitorului, desprinse din discursul rostit pe scena sălii de festivităţi a Şcolii “Fănuş Neagu”: “În această zi de septembrie sunt fericit ca un copil călărind delfini” , a devenit moto-ul de inspiraţie pentru Revista de creaţie literară a şcolii. O şcoală mândră, cu elevi veseli, cu dragoste de viaţă şi bucurie şăgalnică, cu profesori iubitori şi pasionaţi de Brăila şi de universalitatea metaforei fănuşiene, plânge astăzi, 24 mai 2011, zi pe care o însemnăm în calendar cu lacrimile ochiului care suferă la îngropăciunea marelui scriitor. Lacrima ochiului se aşterne peste sufletele celor ce înţeleg darul contemporaneităţii cu desăvârşirea metaforei vieţii şi Brăilei.

Fănuş Neagu nu mai este de mult doar al nostru! Este al tuturor inimilor ce caută zbuciumul vieţii şi pasiunea de a trăi fiecare clipă cu intensitatea electrizantă a cuvântului.

Momentul dramatic prin care trece orice iubitor al valorii acestui neam, copiii şi cadrele didactice ale şcolii, ce-i poartă cu cinstire numele, au amenajat un spaţiu de doliu cu portretul scriitorului, Cartea de onoare Fănuş Neagu în care toţi cei care doresc îşi lasă gândul, un spaţiu pentru flori şi un panou apărut de dimineaţă cu mesajele copiilor şi ale învăţătorilor.

Incheiem cu gandul exprimat de maestru “Un drum spre niciunde mă cheamă mereu şi el este eternitatea mea!”

Dumnezeu să te odihnească, maestre! 

Comentarii

comentariu

About the Author

-