Published On: Soare, Mar 20th, 2011

Muammar Gaddafi, excentricul pragmatic

Share This
Tags

Renumit pentru comportamentul sau excentric si capricios, o veritabila “oaie neagra” a Occidentului in anii ’80, colonelul Muammar Gaddafi a reusit sa se mentina in fruntea statului libian timp de 41 de ani, devenind, la 68 de ani, cel mai vechi lider arab si african.

Colonelul – autoproclamat general, ghid suprem al revolutiei si “regele regilor traditionali ai Africii” – a venit la putere in 1969, printr-o lovitura de stat pasnica.

Nascut in iunie 1942 intr-o familie de beduini din Sirt, o regiune desertica din nordul tarii, Muammar Gaddafi avea 27 de ani cand l-a alungat de la putere, fara violenta, pe batranul rege Idris I, la 1 septembrie 1969. Inspirat de presedintele egiptean Gamal Abdel Nasser, a mizat pe un regim fondat pe socialismul islamic si panarabism, abolind monarhia si proclamand Republica araba libiana. Se gandea la abolirea monarhiei inca de cand urma colegiul militar. Si-a desavarsit apoi pregatirea militara in Marea Britanie.

La sfarsitul anilor ’70, Gaddafi isi redefineste tara ca “Jamahiria araba libiana populara si socialista”, un stat condus de comitete populare alese, menite sa inlocuiasca partidele. Termenul de “Jamahirie” este un neologism introdus de Gaddafi, care in araba inseamna “statul maselor”. In viziunea lui Gaddafi, expusa in “Cartea verde”, sistemul partidelor politice reprezinta “un avort al democratiei”. Este eliminat salariatul, pentru ca este o notiune ce tine de sclavie, si se introduce ideea de “parteneriat remunerat”, guvernul este dizolvat pentru a fi inlocuit de comitete populare. Citatele din cartea sa sunt afisate in scoli, in toate institutiile de stat si practic pe fiecare cladire din Tripoli.

Colonelul – autoproclamat general, ghid suprem al revoluţiei și “regele regilor tradiţionali ai Africii” – a venit la putere în 1969, printr-o lovitură de stat pașnică. In realitate, Libia devine un stat politienesc, in care orice activitate independenta este interzisa si unde zeci de persoane sunt inchise din cauza opiniilor lor.

Dupa racirea relatiilor cu Egiptul, care incheiase un acord de pace cu Israelul in 1979, Gaddafi s-a orientat catre relatii mai apropiate cu Uniunea Sovietica si Libia a fost prima tara in afara blocului sovietic care a primit avioane de vanatoare supersonice MiG-25. Totusi, relatiile libiano-sovietice au ramas relativ distante.

In anii ’70 si in prima jumatate a anilor ’80, Gaddafi a vandut avantajos petrolul tarii sale, ceea ce a permis traiul fara griji nu numai pentru el, ci si pentru cei 3,5 milioane de libieni. Totusi, Gaddafi se hotaraste sa renunte la acest statu quo comod si sa lupte impotriva “imperialismului”. Libia devine, in anii ’80, paradisul radicalilor antioccidentali. Izolata de comunitatea internationala, Libia este acuzata ca sustine terorismul palestinian si Armata Republicana Irlandeza, fiind implicata direct in atentatul impotriva unei discoteci din Berlin frecventate de militari americani, apoi in atentatul de la Lockerbie.

In 1986, administratia americana condusa de Ronald Reagan, care il poreclise pe Gaddafi “cainele turbat din Orientul Mijlociu”, bombardeaza capitala libiana. Resedinta lui Gaddafi figureaza printre tinte. Liderul scapa viu si nevatamat, dar nu si alti 40 de libieni, intre care fiica sa adoptiva, care mor in bombardament.

Razbunarea lui Gaddafi este cumplita si nu se lasa asteptata, iar tensiunile dintre Tripoli si Occident ating apogeul la 21 decembrie 1988, cand un avion al companiei americane Panam explodeaza deasupra localitatii scotiene Lockerbie. 270 de persoane isi pierd viata. Doi cetateni libieni sunt acuzati pentru atentat, dar Gaddafi refuza sa-i predea justitiei. “E o mare diferenta intre lupta pentru libertate, impotriva imperialismului, si terorism”, declara liderul libian la 22 mai 1989.

Unul dintre executantii atentatului de la Lockerbie, Abdel Baset al-Migrahi, condamnat de Curtea Internationala de Justitie de la Haga la inchisoare pe viata, si-a petrecut in inchisoare 11 ani, dar a fost eliberat anul trecut de Marea Britanie, pe motiv ca ar avea cancer in faza terminala, un moment controversat cu atat mai mult cu cat a fost primit acasa ca un erou national, iar personajul inca este in viata. Sanctiunile Natiunilor Unite nu se lasa asteptate: in 1992 si 1993 organizatia impune un embargo pe arme, legaturi aeriene, precum si pe materialul destinat industriei petroliere, ceea ce paralizeaza economia libiana. Izolat, Gaddafi incepe la sfarsitul anilor ’90 un proces de reabilitare a tarii sale pe plan international.

Totusi, serviciile secrete britanice ar fi pus la cale in 1996 un complot pentru asasinarea liderului libian. Coloana sa oficiala de masini a fost atacata in februarie 1996 langa Sirt, de un grup de rebeli. Chiar daca ministrul britanic de externe a negat vehement, spunand ca sunt “pure fantezii”, ulterior Foreign Office a admis ca “nicioadata nu a negat ca n-ar fi fost la curent cu unele comploturi ce il vizau pe Gaddafi”.

In 1999, Libia ii preda pe suspectii atentatului de la Lockerbie justitiei scotiene, apoi accepta despagubirea familiilor victimelor cu 10 milioane de dolari fiecare. Sanctiunile ONU sunt ridicate in 2003. Insa dupa caderea regimului lui Saddam Hussein, in Irak, Gaddafi isi modifica radical politica externa. In 2004, anunta ca renunta la programul sau de dezvoltare a unor arme de distrugere in masa si ii invita pe inspectorii Agentiei Internationale pentru Energie Atomica sa viziteze centrul nuclear de la Tajira.

Washingtonul da dovada de reciprocitate si ridica in 2004 embargoul impus Libiei si chiar scoate tara, in 2006, de pe lista tarilor care finanteaza terorismul international. Liderul libian deschide tara intreprinderilor occidentale si elibereaza in 2007 infirmierele bulgare detinute de opt ani in inchisorile tarii, afacere in care autoritatile franceze si in special presedintele Nicolas Sarkozy, aflat la inceput de mandat, s-au implicat puternic, pare-se si cu anumite urmari in plan economic. Infirmierele si un medic palestinian erau incarcerati in Libia sub acuzatia absurda ca au inoculat voit virusul HIV unor copii libieni.

Daca in anii ’80 era oaspetele favorit al lui Ceausescu, Gaddafi, care nu se deplaseaza niciodata fara cortul sau beduin, este primit acum in principalele capitale occidentale, intre care Londra si Paris. Premierul britanic, Tony Blair, se duce in vizita in Libia. Gaddafi isi face intrarea pe usa din fata a Europei, careia ii acorda acces la petrolul libian si la contracte avantajoase. In paralel, liderul libian militeaza pentru constituirea “Statelor Unite ale Africii”, dupa modelul UE si al SUA. In septembrie 2009, Gaddafi a avut o interventie in fata Adunarii Generale a Natiunilor Unite, fiind prima sa aparitie oficiala la tribuna ONU. Discursul sau a durat peste o ora si jumatate, in timp ce timpul alocat vorbitorilor este limitat, teoretic, la 15 minute. In acest discurs-fluviu, liderul libian a chemat la reformarea Consiliului de Securitate, fie prin abolirea dreptului de veto de care se bucura cei cinci membri permanenti, fie prin cooptarea de noi membri, care sa-i creasca reprezentativitatea. El a fluturat o brosura cu textul constitutional al Natiunilor Unite si a rupt-o in fata sefilor de stat straini prezenti in sala.

Si in relatiile Libiei cu Romania se produsese in ultimul timp un oarecare dezghet. In octombrie anul trecut, liderul libian il invitase pe presedintele Traian Basescu la o reuniune cu UE gazduita de Tripoli. Presedintele Traian Basescu, care a mai fost in Libia in noiembrie 2006, fiind primul sef de stat, dupa Nicolae Ceausescu, care a vizitat aceasta tara dupa mai bine de 20 de ani, nu a putut onora invitatia din cauza participarii sale la summitul OSCE. Romania a fost reprezentata insa de ministrul de externe, Teodor Baconschi, care a avut o intrevedere cu liderul libian Muammar Gaddafi si i-a transmis acestuia dorinta partii romane ca dialogul politic la nivel inalt sa continue printr-o vizita la Bucuresti.

Liderul libian a venit la Bucuresti de doua ori, in anii ’80, in timp ce Nicolae Ceausescu l-a vizitat de trei ori la Tripoli. Libia continua sa aiba datorii istorice fata de Romania, a caror suma s-ar ridica, potrivit unor surse, la 100 de miloane de dolari.

Renumit pentru tinutele sale traditionale, pentru ochelarii de soare sau pentru femeile garda de corp, Gaddafi ramane in ochii strainatatii un politician avizat, dar pe plan intern tinerii libieni se pare ca nu mai sunt impresionati de fala liderului lor, ci de somaj, de lipsa libertatilor si de inegalitatile sociale. Potrivit unor surse, sub presiunea revoltelor care au intrat luni in a saptea zi, liderul libian ar fi plecat deja din tara impreuna cu sotia si fiica sa si multi se intreaba daca intr-adevar era Gaddafi a apus.

Gaddafi este casatorit cu Safia Farkash. Are opt copii biologici, dintre care sapte sunt baieti. A mai avut doi copii adoptati -o fata ucisa in bombardamentul american din 1986 si un baiat, care era si nepotul sau, Milad Abuztaia Al-Gaddafi, cel care i-ar fi salvat viata liderului libian in bombardament.

Cel mai mare fiu al sau, Muhammad al-Gaddafi, este nascut de prima sotie a lui Gaddafi, acum cazuta in dizgratie. El conduce totusi Comitetul Olimpic Libian.

Urmatorul fiu este Saif al- Islam, nascut in 1972, arhitect, considerat de multi succesorul tatalui sau.

Saadi Gaddafi, al treilea fiu, este implicat in fotbal, conduce Federatia libiana de Fotbal si a jucat la diverse echipe profestioniste, inclusiv in Italia, la Sampdoria. De altfel, in ianuarie 2002, Gaddafi a cumparat 7,5% din actiunile clubului Juventus, cu 21 de milioane de dolari.

Urmeaza Mutassim Gaddafi, locotentent-colonel in armata libiana si in prezent consilier pe probleme de securitate nationala. Si el este vazut ca un posibil succesor al lui Gaddafi.

Al cincilea fiu, Hannibal Gaddafi, lucreaza la compania nationala pentru trasnport maritim, care se ocupa de exporturile de petrol ale tarii. A fost implicat in diverse incidente violente in Europa – a atacat niste politisti italieni cu un extinctor, a condus, beat fiind, cu viteza si a trecut pe rosu la Champs-Elysee, si-ar fi batut prietena la Londra, un fotomodel care i-a devenit ulterior sotie, pentru ca apoi ambii sa fie acuzati ca si-ar fi agresat membrii personalului cand se aflau la Geneva. Acest din urma incident a generat chiar un incident diplomatic intre Libia si Elvetia.

Ceilalti doi fii ai lui Gaddafi sunt Saif Al Arab si Khamis, cel din urma lucrand in politie.

Unica fiica a liderului libian este Ayesha al-Gaddafi, o avocata care a facut parte din echipa apararii la procesul lui Saddam Hussein. Este casatorita din 2006 cu un var al tatalui.

Se spune ca lui Gaddafi ii e frica sa zboare peste ocean. Niciodata nu pleaca fara asistenta sa ucraineana, “o blonda voluptoasa”, potrivit unor documente WikiLeaks din 2010. Potrivit unor surse, Galina Kolotnitka, in varsta de 38 de ani, ar avea o relatie amoroasa cu Gaddafi, desi fiica acesteria a dezmintit.

Comentarii

comentariu

About the Author

-