Published On: mar, Noi 16th, 2010

Tudor Gheorghe va concerta la Braila

Share This
Tags

Vineri, 26 noiembrie, orele 19:00, la Casa Tineretului, ilustrul Tudor Gheorghe, cantaret, compozitor si actor, pregateste brailenilor un spectacol regal muzical de neuitat, intitulat “Cavalerii felinarelor tarzii”. Vor fi interpretate cele mai frumoase melodii din repertoriul a doua legende ale muzicii interbelice: Zavaidoc si Jean Moscopol. Orchestra Arkadia il va acompania pe maestrul Tudor Gheorghe, sub bagheta inconfundafila a dirijorului si orchestratorului Marius Hristescu. Simturile auditive vor fi rasfatate de indemanarea violonistului Dan Bozgan, cu precadere in interpretarea pieselor lui Zavaidoc, moment artistic in care arcusul instrumentului sau va excela. Zavaidoc, pe numele sau adevarat Marin Teodorescu, s-a nascut intr-o familie de lautari, la Pitesti, oras in care tatal sau era vestit. Zavaidoc a fost unul dintre cei mai mari si mai vestiti lautari ai tarii din toate timpurile. Este inmormantat in Cimitirul Manastirii Cernica, de langa Bucuresti. Talentul si virtuozitatea lui Marin Teodorescu au fost recunoscute chiar in timpul vietii sale de insusi George Enescu, cei doi prezentand pe front, in timpul Primului Razboi Mondial, spectacole muzicale menite sa ridice moralul soldatilor si ofiterilor romani. Multe din cantecele lui Marin Teodorescu au devenit slagare ale muzicii lautaresti, ele fiind ascultate si in prezent cu deosebita placere si nostalgie. Distre aceste amintim urmatoarele bijuterii muzicale: “De cand ne-a aflat multimea”, ” Aseara fuse-i la una”, ” Maria neichii, Marie”, ” Batranete, haine grele”, ” Cine ma vede plangand”, ” Am un foc la inimioara”, ” Da-mi mainile sa le sarut”, “Marie si Marioara”, “De ziua nuntii tale-ti scriu”, “Dii, dii, dii, murgule, dii”, “Dragostea e ca si-o raie” si multe altele.
Jean Moscopol s-a nascut in Braila. Parintii lui erau greci – mama, Constantinidi, era din Constanta, iar tatal, Moscopol, a venit de pe malurile Marii Egee, de la Mesevria, si s-a stabilit la Braila, unde a avut o cofetarie, apoi a fost bijutier, ca si o sora de-a lui. De mic Jean avea usurinta de a invata. Stia sa cante la mai multe instrumente si cunostea bine mai multe limbi straine: franceza, italiana, engleza, germana si greaca. Cursurile primar si secundar le-a facut la Braila, iar liceul l-a terminat la Galati. In timp ce era student la Aeronautica, cineva l-a sfatuit sa-si valorifice talentul muzical si sa faca niste inregistrari. Din acel moment, muzica a devenit profesia sa. Jean Moscopol nu a fost casatorit niciodata. A debutat la barul “Zissu”, de pe Serban Voda. Facea epigrame pe moment celor de la masa, ii dispunea. A publicat si o carte de epigrame: “101 rautati”. In perioada aceea a aparut si in filmul “O noapte furtunoasa”, el interpretand rolul sansonetistului care canta la gradina de vara “Union”. Tot atunci a făcut inregistrari pe primele placi de gramofon si a debutat la radio. A luat lectii de muzica, a dat examen si a fost confirmat ca artist profesionist. H. Nicolaide l-a luat la Teatrul de Revista “Alhambra”, unde a cantat in operetele: “Alhambritta”, “Lasati-ma sa cant” si “Contesa Maritza”. A facut un turneu prin tara cu Ion Manolescu, actor la Teatrul National. Din acest an a devenit artistul exclusiv al Casei londoneze de discuri “His Master’s Voice”. De-a lungul anilor, a inregistrat pe discuri de gramofon peste 300 de cantece, de facturi diverse, romanesti si straine. In 1932 a plecat la Berlin, unde a imprimat discuri cu orchestre celebre ca Honlgsberg, James Kok, si a luat lectii de canto cu profesorul Korst. Dupa razboi, conceptiile lui politice fiind in totala contradictie cu regimul care se instala, nu a acceptat sa devina cantaretul noii puteri de la Bucuresti. Isi facuse cunostinte in lumea teatrala si Elvira Popescu, care era la Paris, l-a ajutat sa plece din tara, in 1947, cu acte in regula. A ajuns intai in Grecia, apoi in Germania, de unde a mers in Franta. Dupa scurt timp, a trecut oceanul si s-a stabilit in America, la New York. In America nu a mai avut aceeasi cariera stralucitoare ca in Romania, dar s-a implicat in viata comunitatii romanilor de la biserica “Sf. Dumitru” din New York, al carei sef a devenit. Dupa slujba, organiza intalnirea romanilor din diaspora. In anii ’70, cu sprijinul lui Aristide Buhoiu, directorul ziarului “Universul”, a inregistrat o serie de cantece. Lansarea lor s-a facut la Bucuresti, in 1993. Lui ii apartin melodiilllle: “Vrei sa ne-ntalnim sambata seara?”, “Mana, birjar”, “Iti mai aduci aminte, doamna?”, “In tara-n care m-am nascut” si “Tot ce-i romanesc nu piere”. Braileanul Jean Moscopol moare in anul 1981 la New York. Din cauza atitudinii sale vehemente impotriva rusificarii tarii dupa invazia sovietica, regimul comunist a incercat sa-l stearga din constiinta nationala prin marginalizarea lui.
Cu ajutorul acestor valori artistice de necontestat ce apartin gigantilor Zavaidoc si Jean Moscopol, maestrul Tudor Gheorghe isi va intregi spectacolul sau de vineri. Marin Sorescu in 1988, referindu-se la Tudor Gheorghe marturisea: “De fiecare data cand il ascult – si asta se intimpla des – Tudor Gheorghe imi confirma banuiala ca poezia romanesca – populara si culta – poate misca muntii. (…) Problema mea, inhaland prin toti porii melodia fiintei sale, este cum sa-mi stapanesc o lacrima de dragoste, admiratie si mandrie ca poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, imi e mai usor sa-l pup”.

Comentarii

comentariu

About the Author

-