Published On: vin, Noi 19th, 2010

Despre un catel

Share This
Tags

Aventura mea a inceput intr-o seara de mai cand l-am cunoscut pe sotul meu Paul. De ziua mea el mi-a daruit un catel Grigg de rasa dobermann. Locuiam pe atunci intr-o camera in caminul studentesc destinat familistilor din Galati. Alaturi de noi mai aveam doua pisici Tiganu – negru tuci si Seppie – gri un hamster Rontzi si bineinteles catelul Grigg. Ne descurcam greu cu mancarea pentru ei mai ales pentru Grigg care era foarte bolnav. La cinci luni el arata ca un pui de doua luni. Dupa nenumarate vizite la veterinar Grigg a inchis ochisorii lui negri diagnosticat fiind cu jigodie in stare nervoasa. Astazi mi-l aduc aminte cum dormea pe paturica lui cu cele doua pisici peste el sau impartind frateste un kilogram de aripioare. La sase ani distanta tot de ziua mea primesc tot un catel de rasa dobermann de la sotul meu. Urma sa se numeasca Max. Dar nu am reusit sa il strig deoarece imi venea mereu sa-l strig Grigg. Si i-a ramas numele Grig cu un singur “g”. L-am crescut de la doua luni. Catelul vietii mele. Nu puteam manca pana nu manca el. Nu-mi luam eu nimic pana nu-i luam lui Griguta.
Ne-am bucurat alaturi de el la primul sezi aport sau mort. Ne iubeam reciproc. Iar dupa fetita noastra era disperat din prima zi cand am adus-o acasa. De paste anul acesta a inchis ochisorii. Nu se stiu motivele. Nici eu nu stiu cum a murit. Statea cu socrii mei noi fiind plecati de acasa. Azi mi-l aduc aminte stand langa caruciorul fetitei mele si pazind-o. Sau agitandu-se cand ii faceam baie. Si ma astept sa-l vad sarind pe mine si facandu-ma numai noroi.Am impartit si bucurii si necazuri cu el si o bucatica de paine. Si inteleg ca niciodata nu voi putea avea un catel cu care sa impart bucuriile ce rezulta dintr-o astfel de relatie.

Comentarii

comentariu

About the Author

-