Published On: lun, Sep 13th, 2010

„Chiar dacă dor şi tremură, e mai bine cu genunchii drepţi”

Share This
Tags

* afirmă Mircea Bodolan, câştigătorul concursului pentru poziţia de director al Teatrului „Maria Filotti”, care este aşteptat în zilele următoare pentru a semna contractul de manageriat * cantautorul şi actorul Mircea Bodolan vine din capitală, unde a lucrat în ultimii 15 ani, pentru a promova – după cum ne mărturiseşte – evenimente pentru cei care îşi doresc „să încerce o emoţie artistică”

- Aţi fost desemnat câştigătorul unui concurs pentru un post important, care vă este aproape de suflet şi care vă obligă în acelaşi timp. Care este, în opinia dumneavoastră, misiunea directorului de teatru şi cât de mult contează acesta în bunul mers al activităţii instituţiei?

- La această întrebare este greu să răspunzi în două vorbe şi să convingi. Acestei întrebări îi răspund în timp faptele şi atitudinile, dar cel mai elocvente sunt rezultatele. Vom vorbi despre acestea, dacă va fi cazul, spre începutul anului viitor.

- Cu CV-ul dumneavoastră, aş zice că veţi încerca să dezvoltaţi deopotrivă şi zona muzicală, poate chiar genul de spectacole multimedia, atât de îndrăgite de tineri. Veţi încerca aşa ceva?

- Oricare încercare şi provocare venită din zona spectatorilor tineri trebuie experimentată. Cu atât mai mult cu cât sunt mai manifeste, dar nu cu orice chip şi oricum.

- Faptul că veniţi din capitală este hotărâtor, bănuiesc, pentru schimbarea de atitudine, de optică. Prin comparaţie, Brăila ar părea chiar provincie ; dar oare aşa se vede din Bucureşti? Ce ar trebui făcut pentru ca imaginea teatrului nostru să devină mai pregnantă? Sau poate este important să fie concentrate forţele doar pe spaţiul local?

- Personal, nu simt nimic special pentru faptul că am locuit în ultimii 15 ani cu precădere în capitală. Este adevărat că aici, în Bucureşti, par a se aduna şi răspândi informaţiile cu mai multă repeziciune. Ca să circule ele trebuie întâi să existe. Vom avea grijă ca teatrul nostru sa fie permanent în atenţia opiniilor celor din capitală şi nu numai.

- Sunt mulţi oameni, după bine ştiţi, de toate vârstele, care nu intră deloc în teatru si care nu frecventează decât spectacolele gratuite sau nu sunt interesati deloc de fenomenul artistic de genul celui teatral. Aveţi în vedere atragerea şi acestui gen de… public să-i zicem?

- Aşa cum scena este un spaţiu generos şi cuprinde o multitudine de forme de manifestare artistică şi sala teatrului va fi deschisă tuturor celor dornici să încerce o emoţie artistică. Vom avea în grijă să le oferim satisfacţie prin produsul nostru cultural tuturor celor care o vor dori şi ne vom strădui în permanenţă să le ridicăm nivelul de percepţie al actului scenic.

- Cei care vă cunosc spun că sunteţi un visător. Cum percepe omul Mircea Bodolan ce se întâmplă acum în cultură: e bine că se dă o luptă, parcă pe viaţă şi pe moarte, pentru supravuieţuire şi se coboară adesea ştacheta valorii? Sau e mai bine să fii acolo unde sunt cei puţini, hotărâţi şi parcă singuri, care doresc să facă Artă, să nu se compromită, să nu lase nimic să întineze Valorea?

- În decembrie 1989 am trăit alături de un leader important al revoluţiei din Brăila un moment dificil care mi-a dezvăluit şi o slăbiciune pe care n-o mai cunoscusem şi m-au lăsat genunchii. Nicu Preda, un personaj luminos şi dârz, m-a susţinut de subţioară şi mi-a spus: “Ce faci Mircea?… nu te teme, vom muri frumos!”

Nu mă tem nici de data asta şi ca şi atunci, n-am să fac niciun compromis. Chiar dacă dor şi tremură, e mai bine cu genunchii drepţi.

- Multumesc pentru amabilitate şi vă asteptăm, după semnarea contractului de management, să ne spuneţi concret care sunt planurile pentru stagiunea 2010 – 2011 a Teatrului „Maria Filotti”.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-