Published On: sâm, Iul 3rd, 2010

Trenule, masina mica, unde-l duci tu pe Stanica?!

Share This
Tags

Garajul portocaliu al numarului doi din Braila este pustiu, masina japoneza de lux care-l popula luand drumul Galatiului, ca atatatea altele, inclusiv mia de hectare care sta sa se inunde. Tristetea despartirii este atenuata de faptul ca ea a fost condusa pe ultimul drum de Violeta, care, cu o mana fina si experimentata i-a alintat pielea-ntoarsa a schimbatorului de viteze pret de vreo douazeci de kilometri si a cedat-o unei cefe groase, fosta sluga a fasolei cu carnati care a revolutionat orasul vecin si foarte prieten. Bine, masina trezise demult in ceafa aluia dorinta de o avea, insa pana acum nu-i surasese norocul. Gurile rele spun insa ca pasiunea Violetei pentru jucaria din garaj a lui Stanica este un fel de corvoada, cam ca la Italia si la Spania, ca ea ar fi luat masina doar pentru ca era lasata semn de Stanica, in contul si in numele cefei interlope care, acum, pe caldurile astea, se racoreste la mititica.

Stanica insa n-are incredere in autoritati si face ca in bancul cu Radio Erevan, ala in care Itzic nu castigase o masina, dar i se furase bicicleta. Cica nu i s-a luat, ba i s-a dat si o sacosa de lovele care poa’ (Violeta, este prescurtarea de la poate, nu de la ceea ce crezi tu!) sa-i ajunga de vreo trei rate la una dintre bancile din Braila, ca doar la toate are credite restante. Basca, lovele grase, ca sa nu mai fie nevoit sa bage si el vastu’n caraiman pe unde se face ca munceste – scuzati limbaju’, da’ trebuie sa inteleaga toti cititorii, inclusiv Violeta.

Acum, cu buzunarele doldora de maruntisul cu care cica si-a vandut masina, Stanica poa’ sa ia cu asalt gara si sa-si aleaga ce tren personal vrea muschii lui, ca doar n-o fi Violeta asa o recuperatoare sa ia trenu-n carca si sa-l care la Galati, c-or mai fi naibii si alte regionale mai tari pe lumea asta! (Violeta de Parma)

Comentarii

comentariu

About the Author

-