Published On: vin, Iul 30th, 2010

Primarul de Maxineni are probleme cu pasaricile

Share This
Tags

Primarul de Maxineni, Mihai Ruse, are o mare bataie de cap cu niste pasarici frumoase, dar flamande, de care nu poate scapa si pace! Pasarelele cu pricina vin regulat la el, stoluri-stoluri,  in fiecare primavara, si-l ciugulesc de peste, pana-l lasa in balta goala, moment in care se retrag cu seninatate si cu promisiunea ca vor reveni si anul viitor. Daca, in general, lui Mihai Ruse ii plac pasarelele, mai ales cand este pe malul pescariei, la un pahar de vorba cu prietenii, astea deja ii dau frisoane si vede negru inaintea ochilor, cand le zareste aparand, la orizont, in luna mai.  Cine-l cunoaste pe Ruse stie ca este un iubitor al animalelor, in general si al pasarelelor, in special, dar are si omul o limita: daca vine una, doua, hai si noua, mai face primarul fata, le ofera o masa de peste, doua mese de peste, noua mese de peste, dar cand vin cu miile, nici Tarzan nu se mai descurca!

De cativa ani, de cand pasarelele aterizeaza la Maxineni in mai si pana pleaca, in august – dupa ce il golesc de peste, dar si de vlaga, ca-i piere omului sangele din instalatie cand vede ca iar a ramas pescaria fara obiectul muncii si primaria fara bani – Ruse cauta solutii sa dea iama-n pasarici, fara sa fie prins, ca zburatoarele despre care vorbim sunt protejate prin lege si n-ai voie sa le-atingi nici c-o floare, daramite c-o pusca mare! Daca ar fi dupa angajatii pescariei, astia ar trage cu tunul dupa ele, dar singurul lucru pe care-l pot face, legal, este sa traga vanturi, cei mai zdraveni, sau sa faca zgomot fiecare, dupa cum il duce capul, astia mai pirpirii.

Dupa cum ati inteles, depasit de situatie, cu vreo 3000 de pasarici pe cap, Ruse a fost nevoit sa cheme un prieten, ba chiar mai multi, mai exact, toti angajatii pescariei, insa fara prea mare efect, ca intrusele au vazut multi si au auzit multe la viata lor si nu se mai sperie din orice. Ce este mai grav este ca, acum, pe caldurile astea, pasaricile ar sta tot timpul in apa, nu-si mai iau si ele zborul, naibii, prin imprejurimi, ca poate se ratacesc si nu mai nimeresc drumul inapoi la ferma piscicola, sau da Dumnezeu si le ocheste vreun june (cu prastia), le da pe spate si nu mai au putere sa se ridice de acolo. Dar nu, pasaricile se balacesc cat e ziua de lunga pe lac si printre picaturi, mai pun botul si la cate un somotei sau vreun crap, ca sa-si refaca fortele. Si mananca, ale naibii, cate 5 kg de peste in fiecare zi, ca baga-n ele ca-n spitalul de urgenta, la zi de accident rutier in lant! Dupa cat inghit, ai zice ca nu mai au puterea sa se miste o saptamana, dar nici gand, ca a doua zi sunt la fel de vioaie pe balta si cum ochesc vreun peste, hat, l-au insfacat! Si-asa vede zilnic Ruse si-un peste halit de-o pasarica…

Cert este ca primarul de Maxineni are viata grea si tare se teme ca, dupa plecarea pelicanilor – ca despre ei este vorba – nu mai ramane in lacurile comunei nici macar de-o ciorba de peste, cat sa-si inece amarul, ca a mai iesit un an in minus, dupa ce-a populat balta cu 40 de tone de crap, somotei, salau si caras. (Donald Duck)

Comentarii

comentariu

About the Author

-