Published On: sâm, Iul 24th, 2010

Gheorghe Chiru s-a sinucis politic

Share This
Tags

Dupa o lunga si grea suferinta psihica in  PDL, saptamana trecuta, Gheorghe Chiru si-a luat zilele de om politic, a semnat un bilet in care in scria ca-i pare rau pentru tot ce s-a intamplat si disparea in neantul vietii de om neinregimentat politic. Daca ar fi sa ne permitem o gluma amara, am zice ca e un fel de Madalina Manole, doar ca nu canta, ci vorbea. Si de la o vreme, mai si simtea, acut, ca nu mai este ce a fost, ca nu mai poate atinge nivelul popularitatii electorale cu care era obisnuit, ca nu mai este ascultat de popor ca in zilele lui de glorie. Si a decis sa puna punct, si-a intonat cantecul de lebada si s-a retras de pe scena politica. 

Cei care au ramas in urma, Titiu  si cei doi BB, Balcan si Badalan, ar trebui sa-l aiba pe constiinta, dar, dupa cum  stiti, la ei nu e cazul. Eugen Badalan este primul care l-a cutremurat sufleteste pe sensibilul taranist –liberal – umanist – democrat-liberal, care a urcat pe multe scene si-a vorbit la multe tribune la viata lui politica, dar de fiecare data a  plecat – sau a fost data afara – dezamagit de ingratitudinea publicului votant. La concursurile la care a participat a iesit intotdeauna pe locuri codase, insa cum-necum, a reusit sa fenteze juriul, sa se infiltreze la festivitatea de premiere si sa urce pe podium, prin metode alternative, rezutatul fiind ca si-a tot adjudecat cate-o functie in care se simtea – chiar daca nu era – mare si tare. 

Revenind la ultimul ansamblu cu folcloriste la care a evoluat, va spuneam ca, daca ar fi sa ne luam dupa biletul de ramas-bun al lui Chiru, generalul Badalan i-ar fi dat prima lovitura sub centura si l-a durut tare, sufleteste vorbind, ca nu se astepta de la un conducator de osti sa intoarca armele impotriva propriilor soldati si sa-i atace la baioneta. Chiru s-a regrupat si i-a dat si el la gioale generalului, iar la un moment dat, chiar a avut impresia ca l-a doborat. Numai ca lupta nu s-a oprit aici: au venit in valuri, Viorel Balcan si apoi Titiu Dumitriu, care l-au coplesit pe bietul luptator singuratic. Chiru a tacut cat a tacut – si pentru el, a fost un exercitiu spiritual dificil -, dar cand n-a mai putut, s-a apucat de scris bilete catre centru, in care explica pe larg ce debandada este in tabara PDL-istilor, condusa haotic si dictatorial de tripleta Titiu BB, care nu le da voie soldatilor sa miste-n front si nici sa discute ordinele primite. Ori, la Chiru, chestia asta cu interdictia de a comenta a fost lovitura de gratie. Adica cum, sa nu comenteze?! Pai de ce are membrul de partid democrat gura, daca nu sa o deschida?! In acest context, Chiru s-a pus intrebari existentiale: “La o adica, Titiu BB de ce are voie sa manance altceva decat paine – mai exact, rahat cu cacao -  la partid, iar eu nu pot decat sa inghit in sec, fara sa dezlipesc buzele?!” Iar raspunsul, dupa o matura cugetare, a fost unul singur, pe care l-a anuntat public: “Eu nici mort nu tac!”.

Aflat intr-o astfel de dilema, cu trairile contradictorii pe care le-am mentionat anterior, Chiru a decis sa-si puna capat zilelor de om politic, sa bea paharul amaraciunii pana la capat, sa paraseasca in plina glorie scena publica locala si sa abandoneze lupta cu demonii, pardon, dinozaurii pe care i-a infruntat o viata intreaga. Dumnezeu sa te aiba in paza, Gheorghe Chiru! ( Vasile Bleaga)         

Comentarii

comentariu

About the Author

-