Published On: mar, Iun 8th, 2010

Cine seamana vant culege furtuna!

Share This
Tags

As vrea sa va spun o poveste, e povestea unor generatii de oameni pe care Dumnezeu i-a trimis pe pamant in perioada unor framintari si schimbari capitale ale traiului pe pamint. Este generatia celor care sunt pensionari astazi si care au batranetile chinuite de lipsuri. Deci, sa ne inchipuim ca erau tineri, frumosi si cu putere de munca si nimic nu prevestea ca vor fi generatia de sacrificiu. Au apucat “fata umana” a comunismului, cand a munci era o cinste si o onoare (asa cum e acum a insela statul), cand valorile morale erau la loc de cinste si cand erau de toate indeajuns, pentru oamenii obisnuiti, nu ma refer la varfuri sau scursuri. Era vremea lui Dej!

Odata cu venirea lui “nea Nicu” la putere, surubul a inceput usor, usor sa se stranga,  iar oamenii au alunecat la fel de usor pe panta lipsurilor materiale, pe care au fost nevoiti sa la completeze in vreun fel si cum ar fi putut sa o faca altfel decat luand de la statul care nu mai dadea doi bani pe ei: s-au pus restrictii pe alimente, pe circulatie, pe media; se muncea voluntar unde era mai greu; se platea munca putin in raport cu programul si efortul.

Romanul, inventiv cum ne stim dintotdeauna, s-a adaptat imediat la situatie si a creat strategia de contracarare. S-a infiintat un troc sau mai bine zis sistem barther in care fiecare schimba ceea ce ciupea de la serviciu cu produsele altora creandu-se o piata neagra extraordinar de activa care era stiuta dar acceptata de regim. Sa ne amintim ca pentru hoti Ceausescu dadea un an da, un an ba, decrete de gratiere sau amnistii. Si uite cum la un moment dat toata lumea se vaita de lipsuri, dar toti aveau acasa frigiderele cu ceva in ele. Statul comunist se complacea cu acestea si astfel ia startul coruptia intr-o cursa din care nu s-a oprit nici acum. Prin toate astea statul arata ca merita sa fie furat, inselat, injurat! Si astfel se perfectioneaza sistemul de a trage statul in piept, iar copii de atunci au vazut si trait transformarea incercand sa-i copieze pe cei mai varstnici.

A venit “revolutia” si iarasi schimbare, dar oamenii au uitat sa-si mai schimbe naravurile capatate din cauza lipsurilor. Cu nostalgia vremurilor mai bune traite sprijina guverne incompetente, care le promit o viata mai buna dar in acelasi timp respecta cu sfintenie urmatoarele: fura ei, furam si noi; noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc; cine poate oase roade. Fac asta, dar nu realizeaza ca statul nu mai este regimul totalitar, ci suntem noi toti acum. Coruptia evolueaza la dimensiuni intergalactice si vine dezastrul: nu mai sunt bani! Actorii acestor transformari sunt de acum pensionari care asteapta de la stat, ce ? Sa-i ocroteasca dupa ce au ciupit cat au putut statul, dupa ce au crescut si format o generatie in spiritul lor si de care sunt pline ziarele, tv-ul, holurile tribunalelor, aresturile (ca decrete canci).

Protesteaza vehement si sar la gatul celor care incearca sa faca ceva, instiga si alte paturi sociale cu respectabilitatea parului alb si se spera ca guvernanatii de acum sa-si arate slabiciunea precum predecesorii lor si sa cedeze presiunilor, santajului politic. Daca pana acum nu a fost sa fie asa, nu stiu daca pe viitor va reusi sa fie, dar va intreb pe dumneavoastra: oare nu cumva ne meritam toti soarta si e normal sa punem toti umarul la redresare, inclusiv cei dinaintea noastra, cei care au inventat furtul de la stat si ne-au educat si pe noi in spiritul asta?

Cred ca titlul de mai sus se potriveste ca o manusa vremurilor pe care le traim. Dar pentru intransigenta lui, pentru luciditate, desi nu fac nici o politica: IL IUBESC PE BASESCU!

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-

Unita-banner-site-infobraila11.jpg