Published On: mie, Apr 14th, 2010

Sclavie “cu acte in regula” in fabricile de confectii brailene

Share This
Tags

Munca “voluntara”, sau cat mai prost remunerata este la mare cautare in randul angajatorilor braileni. Orele suplimentare, de cele mai multe ori neplatite, sau nici macar evidentiate pe fisele de pontaj sunt fapte deja, la ordinea zilei. De cele mai multe ori muncitorii presteaza cu mult peste capacitatea fizica si psihica a organismului. Consecintele suprasolicitarii sunt din cele mai grave: accidente si boli profesionale. Din nefericire, amenintarile si frica pierderii locului de munca, in conditiile unei crize prelungite, pun la adapost patronii.

Situatia grava a locurilor de munca de la Braila se adanceste din ce in ce mai mult. Doar in confectii se mai misca ceva, dar nu prea mult. Amenintati cu somajul, muncitorii tac si inghit toata bataia de joc a angajatorilor, in speranta ca vor reusi sa-si pastreze locul de munca, de multe ori prea prost platit pentru munca depusa. “In confectii lucrezi de multe ori pana la ora sase – sapte dupa amiaza, uneori chiar si sambata. Nu se plateste nici un leu, iar femeile sunt amenintate ca sunt date afara. Muncitoarele nu fac galagie pentru ca au rate, copii de intretinut la scoala, uneori sunt singurele care aduc ceva bani in casa, si atunci, de unde bani!”, ne-a spus o fosta confectionera. Ba, mai mult, multi dintre cei angajati sunt trecuti pe cartea de munca doar cu jumatate de norma, si afla acest lucru doar cand ajung la AJOFM, pentru depunerea dosarului de somaj.

Precum negrii pe plantatie

“Deja la sfarsitul zilei nu mai esti in stare de nimic, te dor toate oasele de cat ai stat aplecat ca sa-ti faci norma. Dupa un timp, durerea se transforma intr-o arsura permanenta a zonei afectate. Si, macar la sfarsitul lunii sa ai satisfactia unui ban mai mult. Cand colo, patronii iti gasesc diferite motive ca sa-ti dea tot cat vor ei, uneori nici macar minimul pe economie. Nici nu mai stiu cate sambete am lucrat, sau de cate ori am stat peste program, si degeaba. Acum au motive, zic ca e criza, iar noi nu zicem nimic, ca sa ne pastram slujba. Cand ies din schimb, am ajuns ca din cauza zgomotului mare de acolo, timp de aproape o ora sa nu mai aud bine”, ne-a spus o alta confectionera.

“Suntem tratate mai rau ca animalele. Avem parte doar de o singura pauza pe zi, in care trebuie sa mergem si la toaleta si sa si mancam. Si la o suta de persoane aveam o singura toaleta. De multe ori renuntai la masa ca sa poti sa-ti tii rand, pentru ca in timpul programului este interzis sa te ridici de la masa de lucru. Noroc ca am reusit sa plec de acolo, altfel cred ca ma imbolnaveam cu siguranta”, sustine si Amalia Topor, o fosta confectionera, dar care a reusit sa scape din “iad”.

Potrivit Codului Muncii, durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare, aici fiind incluse cele 40 de ore normale si opt suplimentare. Aceasta perioada poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu obligatia ca media orelor de munca calculata pe perioada de referinta de trei luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana. Potrivit legislatiei muncii, orele suplimentare trebuie platite, sau macar acordat timp liber in compensatie. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, administratorii societatilor prefera sa nu achite respectivele sume, timpul lucrat in plus de muncitori nefiind inregistrat nici in pontaj.

Solutii de la ITM

Motivul pentru care timpul de lucru maxim pe saptamana este de 48 de ore este unul simplu. Atunci cand timpul de munca este mai mare decat perioada prevazuta de lege, pot aparea accidente de munca si boli profesionale. Salariatul fiind obosit, nu mai reactioneaza la anumiti stimuli: sa inchida un echipament de munca, sa reactioneze la o serie de semnale venite din partea colegilor etc. Angajatorii trebuie sa stabilieasca instructiuni proprii in conformitate cu regulamentul de ordine interioara si specificul activitatii.

Putini sunt insa cei care decis sa faca o sesizare pentru a reclama conditiile de munca. Sesizarile venite din partea muncitorilor se inregistreaza la secretariatul ITM Braila, in regim de corepondenta. Ulterior, acestea sunt centralizate intr-un Registru Special, potrivit Ordonantei nr. 27 si, in functie de specificul fiecarei reclamatii, se face o repartizare: relatii de munca sau securitate si sanatate in munca. Mai apoi, in termen de 30 de zile, ITM trebuie sa transmita reclamantului raspunsul in plic, cu confirmare de primire, si doar in cazuri de exceptie, se poate face o prelungire a solutionarii sesizarii cu un termen de 15 zile. De regula, situatiile “speciale” se produc tot din cauza angajatorilor care invoca tot felul de motive, doar pentru a nu se intalni cu reprezentantii ITM.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-